Naşterea prin cezariană

Tot mai multe gravide optează, în ultima perioadă, pentru naşterea prin cezariană. O astfel de procedură este indicată, în general, în cazul sarcinilor cu probleme, însă, multe femei renunţă la ideea de a naşte natural şi recurg la operaţia de cezariană. Care sunt indicaţiile şi riscurile unei astfel de proceduri? Aflaţi din următorul articol!

 

Operaţia de cezariană

 

Operaţia de cezariană implică efectuarea unei incizii la nivelul abdomenului şi uterului femeii prin care este scos bebeluşul. Cele mai multe naşteri prin cezariană sunt realizate sub efectul anesteziei epidurale sau a celei spinale. Anestezia generală este folosită, în general, în situaţiile de urgenţă, atunci când sarcina prezintă unele complicaţii grave. În timpul intervenţiei, gravidei i se va administra un sedativ uşor pentru relaxare. Totodată, viitoarei mămici îi va fi introdusă o sondă vezicală în uretră pentru a putea urina în timpul şi după intervenţia chirurgicală. Acesteia i se va monitoriza permanent tensiunea arterială, pulsul şi nivelul oxigenului în sânge. Preventiv, înainte de efectuarea operaţiei de cezariană, medicii pot recomanda administrarea unor antibiotice care să împiedice apariţia eventualelor infecţii.

După ce anestezicul şi-a făcut efectul, medicul va realiza incizia, iar după naşterea bebeluşului va îndepărta placenta şi va închide plaga. După operaţia de cezariană, proaspăta mămică va rămâne pentru câteva ore în secţia de Anestezie şi Terapie Intensivă.

Naşterea prin cezariană este nedureroasă, având în vedere faptul că se produce sub efectul anestezicelor, însă, în unele cazuri, pacientele pot simţi o uşoară presiune la nivelul abdomenului, în momentul în care bebeluşul este scos.

 

Indicaţiile naşterii prin cezariană

 

Naşterea prin cezariană este recomandată atunci când mama sau fătul prezintă unele probleme care le-ar putea pune viaţa în pericol, în cazul unei naşterii naturale. Medicul va recomanda operaţia de cezariană atunci când fătul este aşezat în poziţie pelvină, placenta blochează cervixul, gravida este diagnosticată cu preeclampsie sau a existat o naştere prin cezariană anterioară. Totodată, naşterea prin cezariană este indicată în cazurile în care pelvisul este îngust, fătul are o greutate foarte mare sau gravida are o cicatrice la nivelul uterului care s-ar putea rupe în momentul naşterii.

 

Riscurile naşterii prin cezariană

 

Naşterea prin cezariană prezintă mult mai multe complicaţii, comparativ cu naşterea naturală. Totodată, timpul de recuperare după o operaţie de cezariană este mai mare, faţă de recuperarea după naşterea vaginală. După naşterea prin cezariană, pacienta se poate confrunta cu apariţia infecţiilor uterine sau ale inciziei, a hemoragiilor, pot să apară complicaţii chirurgicale, alergii la substanţa anestezică, leziuni chirurgicale, hemoragii, afecţiuni genitale sau urinare. Dincolo de complicaţiile care pot apărea la mamă, există şi unele riscuri pentru bebeluş. Acesta poate suferi traume sau imaturitate pulmonară, atunci când data naşterii a fost calculată greşit.

 

Recuperarea după naşterea prin cezariană

 

Naşterea prin cezariană implică o perioadă mai lungă de recuperare. Pacienta va trebui să rămână spitalizată cel puţin 2 – 4 zile după operaţie, în funcţie de răspunsul organismului la tratament. Firele interne folosite se vor resorbi dizolvându-se natural, iar cele externe vor putea fi îndepărtate la o săptămână de la operaţie.  Pentru evitarea apariţiei unor leziuni sau traumatisme, femeia trebuie să meargă cu atenţie, să se întindă, să ridice şi să se aşeze  uşor, fără a-şi forţa muşchii abdomenului. Aceasta va avea nevoie de ajutor să urce sau să coborare scările Totodată, medicul recomandă evitarea ridicării de greutăţi în primele săptămâni (nu mai mult de 5-6 kg) şi prezentarea de urgenţă la control dacă operaţia se înroşeşte sau, în cel mai rău caz, se infectează. Este, de asmenea, necesar consultul medical în situaţiile în care apar dureri abdominale puternice, febră sau orice alte simptome anormale. Uterul revine la forma iniţială în circa şase săptămâni şi, din acest moment, dacă recuperarea fizică este completă, se poate reveni la activitatea zilnică normală.