Vaginism - cauze, simptome, diagnostic, tratament

Vaginismul face referire la acea disfuncţie sexuală feminină în care muşchii vaginului se contractă involuntar, iar din acest motiv raporturile sexuale devin dureroase.

Se consideră că vaginismul este o disfuncţie sexuală destul de rară asociată în unele cazuri cu durerea sau frica ce pot apărea în timpul unui act sexual.

 

Vaginismul poate fi de două tipuri:

 

-          Primar – acesta apare de obicei la femeile care nu au întreţinut raporturi sexuale şi se manifestă în special în perioada adolescenţei. Pacientele nu sunt conştiente că suferă de vaginism până în momentul în care se încearcă penetrarea vaginală. Principalele cauze pentru apariţia vaginismului primar sunt abuzul sexual sau ideile preconcepute în legătură experienţa actului sexual.

-          Secundar – se manifestă la femeile care au avut contacte sexuale normale, în faza iniţială. Ulterior, vaginismul poate apărea ca urmare a unor cauze fizice de tipul traumatismelor peripartum, infecţiilor genitale sau de natură psihică.

 

Durerea pe care o pot experimenta femeile care suferă de vaginism fac imposibil actul sexual. Cu toate acestea, se pot practica activităţi sexuale care nu implică neapărat penetrarea. Vaginismul se diferenţiază de frigiditate (lipsa plăcerii şi a orgasmului în timpul actului sexual). Vaginismul înseamnă incapacitatea repetată de a simţi plăcere în timpul penetrării însă poate avea orgasm prin autostimulare.

 

Semnele şi simptomele vaginismului

 

-          Imposibilitatea penetrării vaginale

-          Dificultate în introducerea tampoanelor

-          Episoade de apnee la debutul actului sexual

-          Durere intensă resimţită în timpul actului sexual

 

Există câteva cauze care determină apariţia vaginismului. Acestea pot fi de natură organică sau de natură psihologică. Cauzele organice includ: malformaţia vaginului, infecţii vaginale recurente, grosimea himenului, iritaţii ale vaginului sau leziuni.

 

Cauzele de natură psihologică fac referire la: depresie, traumatisme sexuale (de exemplu violul), absenţa sentimentelor pentru partener, inhibiţia sexuală, teama de sarcină sau durere, primul act sexual (dureros).

 

Pentru a se pune diagnosticul de vaginism este necesară efectuarea unui consult de specialitate. Orice durere care apare în timpul actului sexual, în special în timpul penetrării este bine să fie discutată cu medicul de specialitate. Diagnosticul se bazează pe efectuarea unui examen fizic dar şi pe antecedentele personale ale femeii. Aşadar, examenul ginecologic este cel mai indicat în depistarea acestei probleme.

 

Tratamentul vaginismului

 

Tratamentul vaginismului poate fi fizic sau psihologic. Consilierea psihologică trebuie să aibă în vedere, în primul rând, cauzele emoţionale ale vagismului (sunt incluse aici teama de sex sau abuzurile). Pe baza acestora se poate realiza tratamentul de specialitate, adică şedinţele de psihoterapie individuală.

 

Tratamentul fizic face referire la realizarea zilnică a exerciţiilor Kegel (serii alternante de contracţii şi relaxări) care au ca scop întărirea muşchiului planseului pelvin.  

 

Există şi exerciţii speciale care au ca scop dilatarea vaginală însă acestea trebuie realizate numai la sfatul medicului care îi explică pacientei implicaţiile acestora. Exerciţiile se pot realiza cu dilatatoare din plastic care imită forma penisului în erecţie. Pentru efectuarea acestora este foarte importantă şi cooperarea pacientului.

 

O formă terapeutică extrem de importantă este şi educaţia sexuală. Prin intermediul acesteia, pacienta este familiarizată cu anatomia şi fiziologia funcţiei sexuale precum şi cu etapele şi fazele ciclului sexual.