Atonia uterina, responsabila pentru 90% din hemoragiile postpartum

90% din hemoragiile postpartum sunt cauzate de atonia uterină care înseamnă pierderea tonusului musculaturii uterine. Vasele de sânge care alimentează placenta pe durata sarcinii se desprind de peretele uterului. Sângerarea care rezultă din desprinderea vaselor de sânge de uter sunt stopate în mod normal când uterul se contractă, ceea ce determină comprimarea vaselor de sânge. În orice caz, dacă uterul nu se contractă suficient de mult sângerarea poate continua. O pierdere de sânge semnificativă poate apărea ca urmare a unui uter flasc, slab contractat.

Factorii care împiedică muşchii uterului să se contracte sunt:

 

·         Prelungirea travaliului

·         Administrarea oxitocinei pe timpul travaliului

·         Anestezia generală

·         Sarcinile multiple

·         Creşterea cantităţii de lichid amniotic

·         Naşterea unui bebeluş supraponderal

·         Istoric mai mare de cinci sarcini

·         Distocie (dificultăţi în desfăşurarea normală a travaliului)

·         Infecţii

 

Mai mult decât atât, fragmentele de placentă care rămân în uter după naştere sau ţesuturile benigne din interiorul pereţilor uterului (fibroide) pot împiedica uterul să se contracte normal.

 

Foarte mulţi medici reuşesc să controleze cel de-al treilea stadiu al travaliului prin tragerea cu blândeţe a cordonului ombilical şi administrarea de oxitocină care să ajute uterul să se contracte şi să ajute la eliminarea placentei. O altă metodă de contractare a uterului o constituie masarea. Numeroase studii au arătat că această tehnică reduce hemoragiile postpartum şi necesitatea de a realiza transfuzii de sânge. Din acest motiv, folosirea oxitocinei după naştere sau după ce placenta a fost eliminată, este destul de frecventă. Oxitocina se administrează intravenos sau prin injectarea în muşchi. Dacă sângerarea continuă după administrarea oxitocinei, atunci pot fi folosite alte proceduri de tipul intervenţiei chirurgicale care să închidă vasele de sânge care aprovizionează uterul sau realizarea unei histeroctomii (procedură extrem de rară care presupune îndepărtarea uterului).

 

O altă procedură este embolizarea uterină ce face parte din procedurile radiologice intervenţionale şi care constă în injectarea unor particule mici în arterele uterine care să blocheze fluidul de sânge din uter care poate fi responsabil pentru controlarea hemoragiei uterine.