Obstetrică şi Ginecologie

.

"Acolo unde ești se află lumea întreagă." (William Shakespeare)

Comunicarea înseamnă talentul de a înţelege că nu suntem la fel. (Octavian Paler)

”Viața nu e o știință exactă, este o artă.” (Samuel Butler)

"Capacitatea de a avea grijă unii de alții este ceea ce dă sens vieții." (Pablo Casals)

”Câte vieţi sunt într-o viaţă, câţi oameni sunt într-un singur om!” (Giovanni Papini)

Saturday, May 9, 2015

Depresia postnatala sau tristetea de dupa sarcina

depresia postnatala sau tristetea mameiAproape 1 din 8 femei ajung sa dezvolte depresie postpartum in saptamanile sau lunile de dupa nastere, ceea ce reprezinta un procent foarte crescut in randul afectiunilor legate de sarcina.
Cauza principala a depresiei postnatale este insusi cumulul de modificari hormonale puternice si bruste ce apar imediat dupa momentul nasterii. Nivelurile de estrogen si progesteron scad semnificativ in orele imediat urmatoare nasterii si pot produce stari depresive, disforice si de tensiune psihica, asemanatoare celor din timpul ciclului menstrual.
O alta cauza este scaderea nivelurilor hormonului tiroidian, care poate dezvolta o deficienta tiroidiana cauzatoare de depresie. La inceputul perioadei de alaptare, are loc dezinhibarea hipofizei, deci si cresterea nivelului de prolactina, ambele cauzate de scaderea nivelului de dopamina din anumite regiuni ale creierului. Aceasta scadere este corelata cu depresia, anxietatea si gandurile obsesive.
Un alt marker al unei posibile dezvoltari de depresie postpartum este si nivelul placentar crescut al hormonului eliberator de corticotropina, in cursul celei de-a 25-a saptamana de sarcina.

Toate aceste modificari hormonale pot determina depresia postnatala, mai ales daca sunt asociate si cu alti factori de risc, cum ar fi:
  • Existenta unor episoade depresive in trecut;
  • Tulburari bipolare anterioare;
  • Depresie in istoricul familial al proaspetei mamici;
  • Alaptatul nenatural;
  • Fumatul;
  • Statut socioeconomic precar;
  • Sarcina nedorita/neplanificata;
  • Lipsa sustinerii din partea partenerului, a prietenilor si a familiei;
  • Stres excesiv;
  • Travaliu dificil;
  • Retrairea unei pierderi anterioare;
  • Ingrijirea unui bebelus mai solicitant – fie cu un handicap, o infirmitate sau nascut inainte de termen.
Unii medici si specialisti neaga importanta modificarilor hormonale, scotand in evidenta faptul ca depresia postpartum este la fel de ridicata si in randul tatilor, dar cu o simptomatologie mai putin intensa.
Alti cercetatori ajung la concluzia ca depresia postnatala nu este o tulburare psihica, ci o urmare a unor factori legati de lipsa securitatii materiale si afective a mamei. Principalul ajutor de care are nevoie proaspata mamica pentru a trece peste aceste stari de anxietate, este chiar un suport afectiv puternic, moral si chiar financiar al intregii familii, dar mai ales al tatalui.

Principalele simptome ale depresiei post-natale sunt:
  • Stare de tristete permanenta;
  • Anxietate;
  • Oboseala, chiar si atunci cand odihna este suficienta;
  • Concentrare deficitara;
  • Incapacitatea de a se bucura de viata sau de a privi in viitor;
  • Sentimente de inutilitate, nereusita sau vinovatie;
  • Indoieli si ingrijorari in legatura cu abilitatea de a avea grija de bebelus;
  • Lipsa de interes fata de cel mic;
  • Teama de a nu rani copilul;
  • Ganduri suicidale.
  • Intre simptomele fizice se numara:
  • Insomnie;
  • Somnolenta;
  • Lipsa sau grad ridicat al poftei de mancare;
  • Libido scazut;
  • Dureri difuze.
In prezent, se afla in discutie instituirea unui screening prenatal pentru depistarea femeilor predispuse la aceasta afectiune si monitorizarea acestora in primele luni dupa nastere. Din pacate, simptomatologia depresiva ramane de cele mai multe ori la o intensitate subclinica, devenind clinica in lipsa unei monitorizari din partea personalului medical, singurul care poate si interveni de altfel.
depresia postnatala sau tristetea mamei 2
Tratamentul imediat este important atat pentru mama, cat si pentru copil, bebelusii mamelor depresive avand tendinta de a fi putin atasati de ele si de a fi mai lenti in invatarea limbajului si a comportamentelor specifice varstei, deci mai lenti in dezvoltarea mentala.
Fara tratament, depresia postnatala poate dura pana la 7 luni sau poate continua chiar si peste un an. Cu cat tratamentul este inceput mai devreme, cu atat si recuperarea este mai rapida si sansele de repetare a acestei stari si de dezvoltare deificitara a copilului sunt mai scazute. Consilierea si terapia suportiva constituie tratamentul de prima linie pentru depresia postpartum de mica si moderata intensitate, multe studii demonstrand ca simptomele se pot imbunatati chiar dupa prima sedinta.
Un consilier cognitivo-comportamental poate oferi sfaturile potrivite pentru pacientele ce sufera de depresie postpartum, acestea diferind in functie de gravitatea starilor. Cateva dintre acestea ar fi:
  • Tehnici de relaxare;
  • Exercitii de respiratie profunda;
  • Tratament antidepresiv – ce nu afecteaza alaptarea;
  • Alaptarea la san – benefica atat pentru mama, cat si pentru copil;
  • Inhibitor selectiv al recapatarii serotoninei – medicament cu efecte secundare minime;
  • Tratament cu estrogen;
  • Terapie prin lumina;
  • Suplimentarea dietei cu acizi grasi omega 3.
In concluzie, sfatuim viitoarele mamici sa se elibereze de toate gandurile negative si sa caute ajutor. Mama este cea mai importanta persoana in dezvoltarea nou-nascutului si a sugarului, iar pentru indeplinirea acestui rol, ea are nevoie de energie si interes fata de bebelus. Cu putin ajutor din partea familiei, a partenerului de viata si chiar a medicilor, in cazul agravarii situatiei, aceasta faza va trece rapid, lasand loc unei perioade minunate din viata fiecarei femei.

Articol postat de: Dr. Dan Raica