Sifilisul si sarcina

Patologia apare la circa 1,5 – 2,5% din cazuri şi este în scădere datorită frecvenţei, eficienţei terapeutice şi ameliorării prognosticului. Dacă este diagnosticat şi tratat în afara sarcinii, sifilisul matern nu reprezintă niciun pericol pentru sarcinile ulterioare. Sifilisul congenital poate deveni în schimb o problemă reală.

Ce este sifilisul?

 

Sifilisul este o infecţie bacteriană transmisă prin contact sexual. Bacteria care transmite sifilisul poartă denumirea de Treponema Pallidum. În Statele Unite ale Americii sunt raportate anual peste 6000 de cazuri de sifilis. Sifilisul se dezvoltă în trei stagii. Sifilisul primar se caracterizează printr-un ulcer nedureros (şancrul) care apare într-o zonă expusă sexual (gură, penis sau regiunea anală). Netratat, sifilisul primar duce la dezvoltarea celui secundar şi terţiar. Simptomele sifilisului includ febră, durere de gât, ganglioni limfatici, căderea părului. În stagiu final sifilisul poate cauza demenţă, orbire sau poate deteriora sistemul nervos.

 

Sifilisul şi sarcina  

 

Sifilisul este extrem de periculos pentru copilul nenăscut. Sifilisul poate fi transmis bebeluşului prin intermediul sarcinii vaginale şi posibil printr-o secţiune cezariană, cu toate că o astfel de secţiune poate diminua riscul transmiterii. Sifilisul poate fi transmis copilului şi în timpul sarcinii. Această formă a sifilisului poartă denumirea de sifilis congenital. La nivel mondial au loc anual peste 50.000 de cazuri de sifilis congenital. Un număr suplimentar de 500.000 de fetusi infectaţi cu sifilis se nasc morţi în fiecare an. O mamă infectată cu sifilis poate transmite boala fetusului prin intermediul placentei care îl hrăneşte. Este foarte important ca mamele să facă un test de sifilis la începutul sarcinii pentru a preveni îmbolnăvirea bebeluşului.

 

Simptomele sifilisului congenital

 

Sifilisul congenital se poate manifesta prin simptome foarte severe care însă nu pot apărea imediat. Este posibil ca bebeluşii care se nasc cu sifilis congenital să nu prezinte niciun simptom timp de opt luni de la naştere. Bebeluşii infectaţi cu bacteria care produce sifilisul prezintă deseori erupţii cutanate sau inflamaţii mici la nivelul corpului. Dacă copilul este infectat el poate prezenta şi o nuanţă gălbuie a pielii, un nas înroşit, edeme la nivelul braţelor şi picioarelor şi anumite pete în gură. Plânsul copilului poate fi destul de slab. Bebeluşii infectaţi cu sifilis pot suferi de anemie sau pot contracta pneumonie la o vârstă fragedă. Dacă sifilisul nu este tratat, pot apărea probleme grave la nivelul psihicului bebeluşului. Sifilisul cronic poate cauza degradarea oaselor sau danturii bebeluşului. De asemenea, boala afectează văzul, auzul dar şi dezvoltarea mintală (întârziere mintală). 12% din bebeluşi mor din cauza sifilisului congenital.

 

Testarea şi tratamentul sifilisului congenital

 

Dacă eşti însărcinată, este important să faci un test de sifilis. Un simplu test de sânge va putea identifica bacteria care cauzează boala. Dacă bacteria este identificată, tratamentul trebuie administrat înainte de a 16-a săptămână de sarcină pentru a evita ca boala să fie transmisă de la mamă la făt. 98% din copiii ai căror mame primesc tratament, nu se îmbolnăvesc de sifilis.

 

Tratamentul este destul de simplu înainte de a patra lună de sarcină. O singură injecţie cu penicilină poate fi utilă pentru a preveni infectarea bebeluşului. Persoanele care sunt alergice la penicilină pot lua antibiotice. Administrarea tratamentului după patru luni de sarcină nu mai are atât de multă eficienţă. Între 40 şi 70% din femeile cu sifilis tratat târziu vor transmite boala bebeluşului. După naştere, beleluşului diagnosticat cu sifilis i se vor administra injecţii cu penicilină pentru a lupta împotriva bacteriei. Totodată, testele de sifilis se vor repeta periodic pentru a observa dacă tratamentul a dat roade.