Sarcina prelungita cronologic: cauze, diagnostic si tratament

Sarcina prelungită cronologic este acea sarcină care are o durată mai mare decât cea normală. La femei, durata normală a unei sarcini este de 280 de zile din prima zi a ultimei menstruaţii, 270 de zile după un contact sexual unic şi de 266 de zile de la ultima ovulaţie. O sarcină normală durează maxim 294 de zile însă, potrivit legislaţiei, aceasta nu poate depăşi 300 de zile.

Există câteva cauze ale sarcinii prelungite cronologic care fac referire la factorii materni, fetali şi anexali. Factorii materni pot include:

 

·         Factori genetici

·         Ovulaţii tardive

·         Alimentaţie deficitară

·         Malformaţii uterine

·         Insuficienţă tiroidiană maternă care poate avea ca rezultat întârzierea dezvoltării fătului

·         Stresul matern – poate duce fie la avort, fie la naştere prematură

·         Multiparitate

·         Dezechilibre hormonale

 

În ceea ce priveşte factorii fetali, aceştia fac referire la:

 

·         Prezentaţii anormale

·         Sexul fetal – peste 70% din copiii care se nasc în urma unei sarcini prelungite cronologic sunt băieţi

·         Anencefalia fetală

 

Factorii anexali includ:

 

·         Insuficienţă placentară cronică

·         Hidramniosul cronic (membrane rugoase aderente la polul inferior)

 

Semnele şi simptomele sarcinii prelungite cronologic sunt generale (lungimi generale 53-54 cm), biologice (hipoglicemie, hipocalcemie, acidoza), cutanate (descuamarea tegumentelor, faţă de bătrân, palme încreţite) şi nervoase (hipotermie, crize convulsive).

 

Pentru punerea diagnosticului de sarcină prelungită cronologic se efectuează câteva teste care includ: anamneza (data ultimei menstruaţii, prima mişcare a fătului, ciclurile menstruale ale gravidei, raportul sexual etc.), examenul clinic al mamei (fals travaliu la data termenului, apare disconfortul pelvin). Examenul clinic al fătului după naştere este şi el foarte important. Postmaturitatea la bebeluşi poate avea trei grade: gradul I în care sarcina depăşeşte 300 de zile, gradul II (sarcina depăşeşte 305 zile) şi gradul III (sarcina depăşeşte 310 zile).

 

Formele diagnosticului paraclinic sunt influenţate de insuficienţa placentară şi funcţia placentară. Alte examene fac referire la radiografia fetală, ecografie, amniocenteză şi investigaţii enzimatice.

 

În ceea ce priveşte riscurile şi mortalitatea fetală acestea depind de vârsta gestaţională şi de cea a mamei. Cu cât acestea sunt mai înaintate, cu atât riscul ca bebeluşul să moară este tot mai accentuat. Pentru gravidă este necesară o reechilibrare metabolică repetată care presupune administrare de oxigen şi monitorizarea dinamicii uterine.