Tratamentul infertilităţii depinde de cauza afecţiunii

Infertilitatea este o problemă cu care se confruntă din ce în ce mai multe femei. În ceea ce priveşte tratamentul, acesta depinde de cauza care a produs infertilitatea. Astfel vorbim de infertilitate de cauză uterină, de cauză tubară şi de cauză ovariană. Dacă în anumite situaţii, tratamentul recomandat este cel medicamentos, în alte circumstanţe tratamentul poate consta în intervenţii chirurgicale sau în metode de reproducere asistată.

 

Tratament – Infertilitate de cauză uterină

 

Cauza uterină este adesea implicată în infertilitate. Mai exact, există unele malformaţii congenitale ale uterului care nu permit dezvoltarea sarcinii decât în primele săptămâni sau în primul trimestru. După această perioadă intervine avortul  din cauză că anomaliile cavităţii uterine nu permit dezvoltarea sarcinii. „Una dintre aceste tipuri de anomalii este aşa numitul uter septat sau uterul subseptat. Este un fel de perete care separă incomplet cavitatea uterină în două jumătăţi, nepermiţând sarcinii să se dezvolte, să se extindă. Sau, în unele cazuri, placenta se inserează pe septul uterin, iar avortul se produce ca urmare a inserţiei pe o structură lipsită de vascularizaţie. Septul uterin este rezecat sau este secţionat pe cale endoscopică şi fertilitatea revine la normal. Alte cauze de infertilitate pot fi reprezentate de fibroamele uterine, care se pot de asemenea rezeca sau extirpa pe cale endoscopică, când ele se dezvoltă în cavitatea uterină. Sunt situaţii în care fibroamele uterine nu se dezvoltă în cavitatea uterină, ci în peretele uterului. În aceste situaţii e bine să se ştie că aceste fibroame nu interferă cu infertilitatea şi sarcina poate fi păstrată, pacientele chiar fiind încurajate să rămână însărcinate şi să îşi urmărească sarcina. Deci în cazul fibroamelor cu situare în peretele cavităţii uterine, dar fără a evolua în cavitate, nu se recomandă tratamentul chirurgical de extirpare a acestor fibroame considerând că ele, post-operator, pot să genereze mai multe complicaţii care reduc şansele de fertilitate în viitor”, a declarat pentru Sănătatea TV, prof. univ. dr. Gheorghe Peltecu, managerul Spitalului de Obstetrică şi Ginecologie Filantropia din Bucureşti. De tratament chirurgical beneficiază şi infertilitatea cauzată de o malformaţie a uterului. Mai exact este vorba despre uterul bicorn, o afecţiune destul de rar întâlnită din fericire, potrivit prof. univ. dr. Gheorghe Peltecu. Această afecţiune constă în unirea incompletă a celor două jumătăţi embrionare ale uterului, împărţind uterul în două cavităţi aproape complet separate. Pentru a reface o cavitate uterină capabilă să păstreze o sarcină se recurge de obicei la o intervenţie clasică, care secţionează septul respectiv şi reuneşte cele două cavităţi. Operaţia este destul de complicată din punct de vedere chirurgical, dar atunci când reuşeşte iar cavitatea uterină este acceptabilă sarcina poate să survină şi să fie dusă la termen. În ceea ce priveşte reuşita, „şansele sunt destul de bune dacă se reuşeşte conservarea unei cavităţi suficient de mari. Pacienta după o astfel de intervenţie chirurgicală clasică asupra uterului trebuie să aştepte o perioadă de cel puţin şase luni pentru consolidarea cicatricilor uterine. Dacă pacienta rămâne gravidă mai devreme există riscul de dezunire a cusăturilor de la operaţia de corectare a malformaţiei uterine”, a subliniat prof. univ. dr. Gheorghe Peltecu.

 

Tratament – Infertilitatea de cauză tubară

 

Dacă în trecut se considera că trompele obstruate înurma unor procese inflamatorii pot fi repermeabilizate direct prin intervenţii chirurgicale, astăzi se consideră că orice intervenţie chirurgicală asupra trompei, de restabilire a continuităţii ei sau a permeabilităţii, este sortită eşecului, potrivit managerului Spitalului de Obstetrică şi Ginecologie Filantropia. Din acest motiv patologia inflamatorie a trompei, care este cauză de infertilitate, are o singură recomandare de tratament: fertilizarea in vitro. „În această situaţie lucrurile sunt relativ simple ca şi conduită. Orice obstrucţie tubară necesită fertilizare in vitro. Foarte rar se recurge la tentativa de permeabilizare a trompelor pe cale endoscopică, procedeu care nu este standardizat şi pentru care nu există şanse reale. Fertilizarea in vitro în acest caz reprezintă opţiunea cea mai importantă pentru care pacienta trebuie să opteze cât mai repede. Pentru a realiza acest lucru trebuie să se verifice obstrucţia tubară pe cale laparoscopică sau printr-o radiografie care poartă numele de histerosalpingografie. Ori de câte ori se pune în evidenţă o obstrucţie tubară reală indicaţia de fertilizare in vitro este prima şi singura soluţie. Limita de vârstă este legată de procesul de fertilizare in vitro. Există nişte reglementări etice în sensul că se poate face fertilizare in vitro şi postmenopauzal. Dar s-a constatat că nu este corect să se procedeze aşa şi s-au creat comisii etice ale medicilor care au dat nişte recomandări standard ca fertilizarea in vitro să nu se facă peste 40 de ani. Iar asta pentru că nu sunt condiţiile bune pentru a putea avea o sarcină cu succes, plus că există şi o anumită patologie a femeii de peste 40 de ani, care poate să devină manifestă pregnant în cursul unei sarcini. Când vorbim de fertilizare in vitro până la 40 de ani vorbim de fertilizare in vitro în principal cu ovocitele proprii ale pacientei. Există şi situaţii rezonabile, tot în această categorie de vârstă, când se recurge la donarea de ovocite. Nu este etic cel puţin în momentul de faţă şi nu există nici o unanimitate de vedere în lume să se facă fertilizare in vitro post menopauzal cu donare de ovocite la vârste care să depăşească 45 – 50 sau 60 de ani”, a mai declarat prof. univ. dr. Gheorghe Peltecu.

 

Tratament – Infertilitate de cauză ovariană

 

Dacă în cazul infertilităţii de cauză uterină era dominantă partea chirurgicală în rezolvare, în infertilitateade cauză ovariană pare să domine tratamentul medical. Potrivit prof. univ. dr. Gheorghe Peltecu, „una din cauzele frecvente este sindromul ovarelor polichistice. În această situaţie tratamentul medical este cel care dă rezultatele cele mai bune. Foarte rar sindromul ovarelor polichistice este tratat chirurgical, asta întâmplându-se atunci când tratamentul medical nu arată eficienţă. De asemenea, infertilitatea poate fi cauzată de anovulaţie de multiple cauze. Tot tratamentul medical este cel care restabilind ovulaţia restabileşte fertilitatea. Alteori cauzele infertilităţii ovariene pot fi reprezentate de formaţiuni chistice cum ar fi de exemplu chistul endometriotic, care este o formă particulară de chist. Tratamentul lui chirurgical poate să amelioreze fertilitatea deşi endometrioza ca şi cauză de infertilitate este o cauză complexă şi mai puţin elucidată. Nu se ştie cum produce infertilitate, dar în orice caz chiar dacă endometrioza nu produce manifestări obstructive asupra trompelor existenţa unei endometrioze pelvine scade semnificativ şansele unei femei de a rămâne gravidă. Mecanismele bănuite par a fi cele imunologice. În caz de dificultate în a realiza o sarcină la o femeie cu infertilitate prin endometrioză se recurge la fertilizarea in vitro. Pentru că procentul de sarcini după fertilizarea in vitro a crescut foarte mult, depăşind 20%, ceea ce oferă o şansă mult mai palpabilă şi mai rapidă pentru obţinerea unei sarcini”.

 

Tratamentele alternative nu sunt recomandate în tratarea infertilităţii

 

În ciuda tratamentelor recomandate de medicii specialişti şi care s-au dovedit în majoritatea cazurilor sigure şi cu şanse mari de reuşită, totuşi sunt şi paciente care din varii motive apeleazăşi la tratamentele alternative în speranţa că vor scăpa de infertilitate. Însă acest lucru nu este recomandat şi nici încurajat de medici. „Ca medic practician nu consider că aceste medicamente aşa zise naturiste au valoare în infertilitate. De asemenea, cred că ar fi important pentru paciente să fie informate că nici în cazul infertilităţii masculine, prin tulburări serioase ale spermogramei sau ale spermatogenezei, tratamentele medicale nu au vreun efect. Piaţa abundă de medicaţie hormonală sau medicaţie pe bază de plante, dar nu au absolut niciun efect şi e bine ca această medicaţie, aşa-zis alternativă, să fie extrem de redusă sau chiar nulă”, a atenţionat specialistul în obstetrică-ginecologie.

 

Valoarea laparoscopiei în investigarea infertilităţii

 

Înainte de a se pune diagnosticul, infertilitatea trebuie evaluată. Cu toate acestea, pacientele nu trebuie să facă toate analizele sofisticate, ci fiecare analiză trebuie recomandată într-o anumită etapă de evoluţie sau de diagnostic. Potrivit prof. univ. dr. Gheorghe Peltecu, „discuţia cu pacienta şi cu partenerul ei este foarte importantă, pentru că aceasta poate canaliza către un diagnostic care să implice partenerul sau partenera. Şi o anamneză atentă permite limitarea numărului de investigaţii. Laparoscopie sau intervenţia endoscopică de explorare a cavităţii abdominale joacă un rol esenţial. În infertilitatea feminină este o investigaţie de bază, este complexă şi poate ca să evidenţieze participarea reală a trompelor, a ovarelor sau a proceselor inflamatorii, postinflamatorii, postchiuretaj în special, care pot fi o cauză de sterilitate. Nu este numai o manevră diagnostică, ci este şi o manevră terapeutică în sensul că simpla secţionare a unor aderenţe formate postchiuretaj sau post inflamaţii pelvine poate să restabilească anatomia normală a organelor genitale interne şi odată cu ea fertilitatea”.

 

Reproducerea asistată poate genera sarcini multiple

 

Reproducerea asistată, respectiv fertilizarea in vitro sau tratamentul de stimulare a ovulaţiei, poate fi asociată adesea sau semnificativ mai mult  cu sarcinile multiple. De exemplu, generarea unei sarcini gemelare în cazul tratamentului sindromului ovarelor polichistice cu un anumit medicament este aproape dublu sau triplu faţă de rata lor naturală. De asemenea, în fertilizarea in vitro numărul sarcinilor multiple este cu siguranţă mai mare. Iar asta depinde şi de numărul de embrioni care sunt transferaţi. „Dacă se transferă trei embrioni şi toţi trei embrionii vor prinde, acest lucru nu reprezintă o fericire pentru femeia respectivă pentru că sarcina cu tripleţi are o incidenţă mare de naştere prematură, iar o naştere prematură este grevată de complicaţii seriose ale copiilor născuţi. Probabil că numărul de doi embrioni transferaţi este cel mai rezonabil putând rezulta cel mult doi feţi, situaţie care se întâlneşte în reproducerea normală”, a mai adăugat prof. univ. dr. Gheorghe Peltecu.