Cervicita – diagnostic şi tratament

Cervicita este o afecţiune frecventă în rândul femeilor carese manifestă sub forma unei inflamaţii la nivelul colului uterin, iar de multe ori simptomele sunt cu desăvârşire absente. Posibilitatea ca oricare “eu” generic să sufere de cervicită ar trebui să constituie un motiv puternic în plus pentru efectuarea investigaţiilor ginecologice în mod constant.

 

Ce este cervicita

 

Cervicita este o inflamaţie a colului uterin (partea inferioară a colului uterin) produsă de intruziunea unor microorganisme, paraziţi sau infecţii bacteriene, care de obicei sunt în strânsă legătură cu anumite boli cu transmitere sexuală, cum sunt: gonoreea, chlamydia, herpesul genital. Cervicita se manifestă prin scurgeri vaginale anormale, dureri în timpul contactelor sexuale, mâncărimi la nivelul vaginului, sângerări vaginale între menstruaţii, şi altele.

 

Metode de diagnosticare a cervicitei

 

Cervicita are caracter asimptomatic, însă are şi o serie de semne caracteristice care pot indica faptul că ceva nu este în regulă. Însă, de cele mai multe ori, cervicita este depistată în timpul investigaţiilor ginecologice de rutină.

Diagnosticul cervicitei poate fi stabilit prin intermediul examinărilor clinice care permit vizualizarea leziunilor şi inflamaţiilor de pe colul uterin cu ochiul liber. Aceasta constă în examinarea zonei pelvine cu ajutorul speculului (instrument care permite îndepărtarea pereţilor vaginului) şi al colposcopului (instrument optic care oferă o imagine mărită a colului uterin) . Medicul va urmări aspectul pereţilor uterini şi ai vaginului şi va înregistra urmele de roşeaţă, leziunile sau inflamaţiile.

Cervicita poate fi diagnosticată şi prin efectuarea testelor specifice infecţiilor cu gonoree sau chlamydia. Rezultatul pozitiv al acestora poate fi un indiciu clar al posibilităţii prezenţei rănii pe col.

De asemenea, cervicita poate fi depistată şi prin intermediul testului Babeş-Papanicolau care constă în analizarea microscopică a ţesuturilor recoltate din interiorul vaginului.

 

Metode de tratament ale cervicitei

 

Tratamentul cervicitei trebuie efectuat cât mai repede cu putinţă de la apariţia rănii, deoarece aceasta are o capacitate de extindere şi evoluţie uluitoare, existând un risc real de dezvoltare a cancerului de col uterin. Tratamentul cervicitei variază în funcţie de cauza acesteia, aşadar medicaţia poate fi constituită din antibiotice, antifungice sau antivirale administrate oral sau intravaginal.

O medicaţie specifică pentru cervicita cauzată de infecţiile bacteriene (chlamydia, gonoreea etc.) este formată din antibiotice precum aciclovirul care este recomandat pentru contracararea herpesului genital. De multe ori, tratamentele cervicitelor  cauzate de infecţii virale nu sunt decât paliative, nevindecând în totalitate leziunile.

De obicei, tratamentele cervicitei pe bază de antibiotice au răspunsuri pozitive, însă în cazurile în care simptomele şi rănile colului persistă, se va apela la alte variante pentru distrugerea ţesuturilor afectate precum electrocoagularea, electrocauterizarea, crioterapia, terapia prin laser. Însă rareori se ajunge la astfel de intervenţii, în cazul cervicitei fiind suficiente tratamentele medicale standard.

În tratamentul cervicitei se recomandă şi terapii hormonale, mai ales dacă este vorba de femei aflate la perioada de menopauză.

Dacă se constată faptul că cervicita este cauzată de bolile cu transmitere sexuală, atunci este recomandat ca şi partenerul să urmeze tratamentul, astfel încât să se anuleze posibilităţile de recidivă ale infecţiei. Iar până la terminarea tratamentului şi după dispariţia simptomelor, se recomandă privarea de actele sexuale pentru a evita reinfecţiile.