Durerea in timpul actului sexual – cauze posibile

Durerea in timpul actului sexual, se numeste dispareunia in termeni medicali. Durerea in timpul actului sexual poate fi descrisa ca o zgaraietura intepatura sau ca o arsura, mancarime.
Durerea in timpul actului sexual poate fi o problema persistenta sau poate aparea sporadic, intermitent.
Se poate ameliora sau agrava cu miscarea sau activitatea sexuala. Mai mult, ea poate varia in intensitate de la usoara la severa.

Durerea in timpul actului sexual – cauze

Daca apare ca urmare a unei leziuni ea se instaleaza brusc, ca de exemplu dupa un abuz sexual. Alteori simptome pot aparea treptat ca in cazul bolilor infectioase.
Cauzele care determina aceasta durere variaza foarte mult.
Una dintre cele mai frecvente cauze este durerea sau disconfortul de la nivelul vulvei (vulvodinia), care pot fi datorate unei iritatii a pielii de la eczeme sau diferite substante folosite.
Durerea din timpul actului sexual mai poate aparea daca exista leziuni la oricare dintre structurile externe ale vulvei sau la organele sexuale interne cum ar fi vagin, col uterin, ovare sau uter.
Infectiile recurente, cum ar fi candidoza vaginala sau bolile cu transmitere sexuala pot fi asociate cu contact sexual dureros. Afectiunile precanceroase si cancerul vulvar sau cel de col uterin pot de asemenea sa produca dureri in timpul actului sexual.
Uneori, durerea in timpul actului sexual este datorat de boli cronice care afecteaza nu numai sistemul reproductiv, ci si alte parti ale organismului. Alteori, durerea perceputa in timpul contactului sexual se datoreaza simptomelor psihologice aparute ca urmare a unui abuz sexual, viol sau trauma.
Durerea in timpul actului sexual, neinsotita de alte simptome, rareori reprezinta o afectiune grava, dar asociata cu alte simptome poate indica o afectiune care sa ameninte viata.
Cele mai frecvente cauze:

• Reactii alergice la substantele continute de diferite metode contraceptive, cum ar fi latex sau spuma;
• Anxietate sau stres;
• Leziuni in urma unui abuz sexual;
• Iritatii ale nervilor din regiunea vulvara;
• Eruptii, eczeme, eritem in regiunea vulvara;
• Infectii micotice recurente (candidoza vaginala);
• Bolile cu transmitere sexuala cum ar fi gonoreea, chlamydia si herpes genital;
• Cicatrici de la interventii chirurgicale anterioare;
• Iritatii tegumentare de la substante chimice, detergenti, sapun sau produse de igiena intima;
• Uscaciunea vaginala dupa menopauza;
• Vaginismul (spasme musculare involuntare ale peretelui vaginal);
• Endometrioza (prezenta in afara uterului de tesut din care este fomata mucoasa uterina);
• Chisturi sau tumori ovariene;
• Fibroame sau tumori benigne uterine;

Cauze grave ce pot ameninta viata:

• Cancerul vaginal, uterin, de col uterin sau ale altor organe din vecinatate;
• Boala inflamatorie pelvina (infectie a organelor reproductive feminine).

Durerea in timpul actului sexual – simptome

Simptome ale regiunii vulvare care pot insoti durerea din timpul actului sexual:

• Sangerare;
• Senzatie de arsura;
• Senzatie de mancarime;
• Eritem (culoare rosie a pielii);
• Senzatie de zgarietura, rana;
• Intepatura;
• Pulsatie;
• Urina rosiatica sau sange in urina;
• Dificultati la urinare, disurie (senzatie de arsura la urinare);
• Febra si frisoane;
• Infertilitate;
• Tulburari nervoase, cum ar fi amorteala sau furnicaturi;
• Eritem in alte zone ale corpului;

Simptome care indica o afectiune grava:

• Dureri abdominale, pelvine sau in portiunea inferioara a spatelui;
• Frisoane;
• Febra mare (peste 38,3°C);
• Tahicardie (accelerarea frecventei cardiace).

Read More

Când este necesară naşterea indusă?

Ori de câte ori este posibil, cea mai bună variantă atât pentru mamă, cât şi pentru copil, este naşterea naturală. Cu toate acestea, anumite circumstanţe ar putea necesita inducerea naşterii. Mai exact, atunci când riscurile de a continua sarcina sunt mai mari decât beneficiile naşterii copilului mai devreme, se impune realizarea unei inducţii a naşterii.

 

·         Naşterea indusă din cauza depăşirii termenului

 

Un motiv pentru care naşterea indusă poate fi necesară este depăşirea termenului de sarcină. Acest lucru poate expune copilul la mari complicaţii. Plancenta poate înceta să funcţioneze corect şi astfel copilul se află în pericol. În plus, cu cât se depăşeşte mai mult termenul sarcinii, cu atât creşte riscul unei operaţii de cezariană. Alte probleme care pot să apară la copiii născuţi post-termen includ nevoia a mai multe intervenţii în timpul naşterii, cum ar fi forcepsul sau extracţia cu vid.

 

·         Naşterea indusă din cauza complicaţiilor sarcinii

 

De asemenea, anumite complicaţii ale sarcinii pot determina decizia unei naşteri induse. Cele mai frecvente complicaţii sunt tensiunea arterială ridicată, preeclampsia sau diabetul. Aceste afecţiuni pot pune în pericol starea de sănătate a mamei, a copilului sau a amândurora. În unele cazuri, este mult mai sigură naşterea copilului decât aşteptarea pentru a vedea cum poate fi abordată problema.

 

·         Naşterea indusă din cauza lichidului amniotic

 

Problemele lichidului amniotic pot duce la necesitatea unei naşteri induse. Nivelurile scăzute de lichid pot fi periculoase pentru copil. El îşi poate înceta dezvoltarea sau aceasta se poate realiza cu mare dificultate. Dacă nivelul lichidului este periculos de scăzut, este mai bine pentru copil să fie născut mai devreme decât prea târziu.

 

·         Naşterea indusă când nu se intră în travaliu

 

În cazul în care apa se rupe şi mama în cauză nu intră în travaliu, medicul poate lua decizia unei naşteri induse. Cât de mult se poate aştepta în acest caz depinde de filosofia medicului dumneavoastră. Majoritatea medicilor vor hotărî naşterea în 24 de ore de la ruperea apei, alţii însă aştepta să treacă chiar şi 48 de ore.

 

·         Naşterea indusă dacă apar probleme la copil

 

Grija faţă de copil este un alt motiv pentru care unele femei au nevoie de naştere indusă. Dacă există o scădere în valoarea mişcării acestuia sau nereguli în ceea ce priveşte frecvenţa cardiacă, e necesară naşterea indusă.

 

·         Naşterea indusă când copilul e prea mare

 

Naşterea indusă poate fi indicată şi atunci când copilul are o greutate mai mare decât cea normală. Acest lucru se întâmplă uneori din cauza unei alte probleme, cum ar fi diabetul gestaţional sau sarcina trecută de termen. Alţi copii însă sunt mai mari doar ca rezultat al geneticii. Cu toate acestea, ei prezintă un risc sporit de sarcină prin cezariană şi atunci doctorul poate hotărî naşterea indusă pentru a evita acest lucru.  

Read More

Cauzele apariţiei cervicitei

Cervicita reprezintă inflamaţia colului uterin care afectează într-o proporţie mare populaţia feminină. Etiologia acesteia nu este nicidecum singulară, însă este una din principalele afecţiuni cauzate de infecţiile transmisibile pe cale sexuală.

 

Ce este cervicita

 

Cervicita este o inflamaţie a colului uterin (partea inferioară a colului uterin) produsă de intruziunea unor microorganisme, paraziţi sau infecţii bacteriene, care de obicei sunt în strânsă legătură cu anumite boli cu transmitere sexuală, cum sunt: gonoreea, chlamydia, herpesul genital. Aceasta se manifestă prin scurgeri vaginale anormale, dureri în timpul contactelor sexuale, mâncărimi la nivelul vaginului, sângerări vaginale între menstruaţii, şi altele.

Factorii de risc ai cervicitei

Cervicita nu apare spontan în lipsa unor condiţii care să favorizeze apariţia acesteia. Factorii de risc sunt multiplii şi de origini diverse. Cervicita este corelată aproape întotdeauna cu infecţiile cu transmitere sexuală, îndeosebi când:

·         Debutul vieţii sexuale se petrece la o vârstă prematură;

·         Comportamentele sexuale au un grad de risc crescut: contacte sexuale ocazionale, neprotejate şi cu parteneri multipli;

·         Există antecedente legate de bolile cu transmitere sexuală. Cauzele cervicitei sunt de cele mai multe ori infecţiile bacteriologice sau virale.

Pe lângă acestea, cervicita poate fi favorizată şi de alte obişnuinţe sau infecţii:

·         Infecţii la nivelul organelor genitale, în special ale vaginului şi cervixului (colul uterin);

·         Traumatisme obstetricale dobândite în urma intervenţiilor chirurgicale ginecologice (ex: avort, histerectomia, histerectopia etc.) sau în urma naşterii pe cale vaginală care poate produce leziuni ale uterului;

·         Utilizarea dispozitivelor intrauterine sau a tampoanelor interne poate crea condiţiile propice pentru apariţia cervicitei;

·         Traumatisme sexuale secundare dobândite în urma contactelor sexuale;

·         Ectopiile congenitale (dobândite dinainte de naştere) care constau în plasarea epiteliului glandular în exteriorul colului uterin. Acestea expun colul uterin riscului de apariţie a cervicitei.

 

 

  

Cauzele cervicitei

 

Cauzele cervicitei sunt de cele mai multe ori infecţiile bacteriene transmisibile pe cale sexuală, atunci când nu se folosesc contraceptive de barieră (prezervativul este singura metodă contraceptivă care oferă şi protecţie împotriva bolilor cu transmitere sexuală, însă nu în totalitate. Abstinenţa este singura metodă de protecţie garantată împotriva acestora). Cervixul (colul uterin) are rolul de a proteja vaginul de intruziunea bacteriilor, viruşilor sau paraziţilor. Însă unele bacterii au capacitatea de a-l vulnerabiliza şi astfel pot provoca infecţii ale celulelor glandulare de la nivelul cervixului, infecţii traduse prin cervicită.

Cauzele cervicitei sunt, aşa cum am mai spus, legate de infecţiile comune transmisibile pe cale sexuală. Acestea sunt: gonoreea, chlamydia, herpesul genital, condilomatoza, microplasmele şi trichomonas. Pe lângă cervicită, acestea pot determina şi apariţia vaginitelor şi a altor tipuri de infecţii vaginale.

De asemenea, alte potenţiale cauze ale cervicitei pot fi diferite reacţii alergice care dau tonul unor procese de supraînmulţire a bacteriilor de la nivelul organelor genitale interne, iar ca urmare, colul uterin se poate inflama, determinând astfel apariţia cervicitei şi extinderea inflamaţiei la organele învecinate. Acestea sunt adesea provocate de utilizarea unor produse contraceptive, cum ar fi spermicidele, latexul, dispozitivele intrauterine învelite în cupru etc.

Read More

Cervicita – diagnostic şi tratament

Cervicita este o afecţiune frecventă în rândul femeilor carese manifestă sub forma unei inflamaţii la nivelul colului uterin, iar de multe ori simptomele sunt cu desăvârşire absente. Posibilitatea ca oricare “eu” generic să sufere de cervicită ar trebui să constituie un motiv puternic în plus pentru efectuarea investigaţiilor ginecologice în mod constant.

 

Ce este cervicita

 

Cervicita este o inflamaţie a colului uterin (partea inferioară a colului uterin) produsă de intruziunea unor microorganisme, paraziţi sau infecţii bacteriene, care de obicei sunt în strânsă legătură cu anumite boli cu transmitere sexuală, cum sunt: gonoreea, chlamydia, herpesul genital. Cervicita se manifestă prin scurgeri vaginale anormale, dureri în timpul contactelor sexuale, mâncărimi la nivelul vaginului, sângerări vaginale între menstruaţii, şi altele.

 

Metode de diagnosticare a cervicitei

 

Cervicita are caracter asimptomatic, însă are şi o serie de semne caracteristice care pot indica faptul că ceva nu este în regulă. Însă, de cele mai multe ori, cervicita este depistată în timpul investigaţiilor ginecologice de rutină.

Diagnosticul cervicitei poate fi stabilit prin intermediul examinărilor clinice care permit vizualizarea leziunilor şi inflamaţiilor de pe colul uterin cu ochiul liber. Aceasta constă în examinarea zonei pelvine cu ajutorul speculului (instrument care permite îndepărtarea pereţilor vaginului) şi al colposcopului (instrument optic care oferă o imagine mărită a colului uterin) . Medicul va urmări aspectul pereţilor uterini şi ai vaginului şi va înregistra urmele de roşeaţă, leziunile sau inflamaţiile.

Cervicita poate fi diagnosticată şi prin efectuarea testelor specifice infecţiilor cu gonoree sau chlamydia. Rezultatul pozitiv al acestora poate fi un indiciu clar al posibilităţii prezenţei rănii pe col.

De asemenea, cervicita poate fi depistată şi prin intermediul testului Babeş-Papanicolau care constă în analizarea microscopică a ţesuturilor recoltate din interiorul vaginului.

 

Metode de tratament ale cervicitei

 

Tratamentul cervicitei trebuie efectuat cât mai repede cu putinţă de la apariţia rănii, deoarece aceasta are o capacitate de extindere şi evoluţie uluitoare, existând un risc real de dezvoltare a cancerului de col uterin. Tratamentul cervicitei variază în funcţie de cauza acesteia, aşadar medicaţia poate fi constituită din antibiotice, antifungice sau antivirale administrate oral sau intravaginal.

O medicaţie specifică pentru cervicita cauzată de infecţiile bacteriene (chlamydia, gonoreea etc.) este formată din antibiotice precum aciclovirul care este recomandat pentru contracararea herpesului genital. De multe ori, tratamentele cervicitelor  cauzate de infecţii virale nu sunt decât paliative, nevindecând în totalitate leziunile.

De obicei, tratamentele cervicitei pe bază de antibiotice au răspunsuri pozitive, însă în cazurile în care simptomele şi rănile colului persistă, se va apela la alte variante pentru distrugerea ţesuturilor afectate precum electrocoagularea, electrocauterizarea, crioterapia, terapia prin laser. Însă rareori se ajunge la astfel de intervenţii, în cazul cervicitei fiind suficiente tratamentele medicale standard.

În tratamentul cervicitei se recomandă şi terapii hormonale, mai ales dacă este vorba de femei aflate la perioada de menopauză.

Dacă se constată faptul că cervicita este cauzată de bolile cu transmitere sexuală, atunci este recomandat ca şi partenerul să urmeze tratamentul, astfel încât să se anuleze posibilităţile de recidivă ale infecţiei. Iar până la terminarea tratamentului şi după dispariţia simptomelor, se recomandă privarea de actele sexuale pentru a evita reinfecţiile.

Read More

Cervicita – semne şi simptome

Cervicita este o afecţiune frecventă în rândul femeilor carese manifestă sub forma unei inflamaţii la nivelul colului uterin, iar de multe ori simptomele sunt cu desăvârşire absente. Posibilitatea ca oricare “eu” generic să sufere de cervicită ar trebui să constituie un motiv puternic în plus pentru efectuarea investigaţiilor ginecologice în mod constant.

 

Ce este cervicita

 

Cervicita este o inflamaţie a colului uterin (partea inferioară a colului uterin) produsă de intruziunea unor microorganisme, paraziţi sau infecţii bacteriene, care de obicei sunt în strânsă legătură cu anumite boli cu transmitere sexuală, cum sunt: gonoreea, chlamydiaza, herpesul genital.

 

Semnele şi simptomele cervicitei

 

Simptomele cervicitei sunt de obicei nemanifeste, persoana afectată nefiind conştientă de existenţa inflamaţiei doar după ce este depistată cu ajutorul testelor citologice (testul Babeş-Papanicolau) efectuate de ginecolog.

Profilul persoanelor predispuse mai mult la cervicită  poate fi descris astfel: femeie tânără cu vârsta sub 25 de ani, care într-un moment sau altul a avut contacte sexuale (neprotejate) ocazionale cu persoane îndoielnice, potenţiali purtători de infecţiile cu transmitere sexuală care pot avea ecou şi asupra sănătăţii colului uterin la femeii. 

Medicii specialişti au constatat că aproximativ 50 % din populaţia feminină a suferit sau suferă într-un moment al vieţii de cervicită.

Însă, dacă simptomele cervicitei se manifestă, acestea pot fi:

·         Scurgeri vaginale anormale de culoare gri – gălbui, urât mirositoare. Aspectul acestora variază în funcţie de etiologia cervicitei;

·         Senzaţiile de durere resimţite în timpul şi după contactul sexual apar foarte frecvent în cazul apariţiei cervicitei;

·         Sângerare vaginală între menstruaţii după instalarea menopauzei sau după contactul sexual;

·         Nevoia imperioasă de a micţiona este un alt simptom al cervicitei;

·         Senzaţii de durere şi usturime în timpul urinării;

·         Simptomele cervicitei se manifestă şi prin dureri în zona lombară sau în abdomenul inferior, de obicei activate în timpul actului sexual;

·         Prurit (mâncărime) persistent şi iritaţii ale organelor sexuale externe;

·         Alt simptom al cervicitei este creşterea inexplicabilă a fluxului sanguin din timpul menstruaţiei;

·         Modificări ale mucusului cervical (endometru), fapt care afectează calitatea spermatozoizilor pătrunşi în interiorul uterului, sau chiar le blochează accesul.

Punând accentul pe latura asimptomatică a cervicitei, se subliniază de la sine nevoia de a merge în mod constant la medic pentru efectuarea investigaţiilor ginecologice specifice. Netratată, cervicita poate duce la sterilitate, avorturi spontane, cancer de col uterin, sarcini extrauterine etc.

Read More