Bolile cu transmitere sexuală pot afecta grav nou-născutul (II)

Bolile cu transmitere sexuală ale mamei pot afecta grav sănătatea micuţului, fiindu-i transmise ori în timpul sarcinii, ori în timpul naşterii ori după naştere. Pentru a preveni efectele nedorite asupra sarcinii, femeia trebuie să respecte controalele prenatale periodice şi să menţină o relaţie strânsă cu medicul în timpul sarcinii. Bolile cu transmitere sexuală, cum sunt chlamydia, gonoreea sau sifilisul pot fi tratate chiar şi în timpul sarcinii cu antibiotice, dar numai la recomandarea medicului.

 

O boală cu transmitere sexuală este gonoreea - o infecţie cu o transmisibilitate ridicată, periculoasă prin consecinţe, cu atât mai mult cu cât este o afecţiune lipsită de simptome. Gravida cu gonoree netratată prezintă un risc crescut de avort, naştere prematură sau rupere prematură a „apei”. Gonoreea se transmite noului-născut în timpul naşterii, infectarea duce la orbire, infecţii articulare sau infecţii sangvine care pot fi fatale. Prin administrarea unui antibiotic nou-născutului după naştere se previn infecţiile oculare severe. Gonoreeea la gravidă trebuie tratată imediat după diagnosticare pentru a se reduce riscul apariţiei problemelor de sănătate la bebeluş.

 

O altă boală gravă cu transmitere sexuală este herpesul genital provocat de virusul herpes simplex. Herpesul genital este o boală incurabilă, singurul lucru ce poate fi făcut este să se acţioneze asupra efectelor. La 45 la sută din cazuri, herpesul afecteaza pielea, ochii sau gura bebeluşului. Micuţul poate avea leziuni la naştere sau acestea apar după trei sau patru săptămâni de viaţă. Tratat prompt bebeluşul va fi bine, peste 90 % din bebeluşii care au aceasta forma de herpes se dezvoltă normal, deşi există cazuri cu erupţii recurente grave sau probleme pe termen lung. Dacă nu este tratat prompt, bebeluşul poate dezvolta forme mai grave de herpes. Herpesul genital se transmite la prin placentă sau la naştere noului-născut şi poate afecta grav organismul acestuia. La 30% din nou-născuţi cu herpes, este afectat sistemul nervos central. Acest lucru se vede la circa 2-3 săptămâni prin simptome de iritabilitate, febră, letargie, slabă alimentaţie sau crize. Aproximativ 25% din nou-născuţi fac ceea ce se numeşte herpes diseminat- afectează multe organe- plămânii şi ficatul. Ambele forme de herpes sunt foarte grave, din nefericire chiar cu tratament mulţi mor, iar supravieţuitorii au probleme grave şi de dezvoltare pe termen lung.

 

 În topul bolilor cu transmitere sexuală se află Chlamydia- cea mai răspândită afecţiune în rândul adulţilor. Infecţia se transmite de la mamă la făt şi nu prezintă niciun fel de simptome. Transmiterea infecţiei la nou-născut se face în timpul naşterii. În timpul sarcinii, infecţia cu Chlamydia poate avea o acţiune nefastă asupra dezvoltării sarcinii sau asupra nou-născutului. Chlamydia poate cauza avortul spontan, naştere prematură, ruptura prematură de membrane. Efectele infecţiei se observă asupra nou-născut în momentul naşterii- în 20-50% din cazuri fătul prezinta conjunctivite în primele 2 luni, în 10-20% din cazuri la 3-4 luni dupa naştere prezintă pneumonie. De asemenea, infecţia cu Chlamydia determină la făt otită medie.

Read More

Bolile cu transmitere sexuală au efecte grave asupra bebeluşilor (I)

Boala cu transmitere sexuală este o afecţiune dobândită, microbii transmiţându-se prin contactul direct al lichidelor corpului sănătos cu o zonă infectată sau prin fluide infectate - secreţii vaginale, spermă, sânge, de la o persoană bolnavă. Orice boala cu transmitere sexuală poate avea efect asupra sarcinii, de aceea femeile care doresc să rămână însărcinate trebuie să-şi facă analizele, iar în cazul descoperirii unei boli, aceasta trebuie tratată. Consecinţe severe au însă bolile cu transmitere sexuală dobandite în timpul sarcinii care pot avea efecte grave şi asupra gravidei, dar mai ales asupra fătului.

Riscurile boililor cu transmitere sexuală

 

Boala cu transmitere sexuală poate avea efecte grave asupra sănătăţii gravidei care pe lângă complicaţii, este mai sensibilă la riscul apariţiei cancerului de col uterin, a hepatitei cronice sau a cirozei. De asemenea, o boală cu transmitere sexuală predispune la o naştere prematură, la infecţii urinare severe, fătul poate suferi malformaţii, existând şi riscul transmiterii bolii de la mamă la făt în timpul sarcinii, dar şi după naştere. Gonoreea, Chlamydia, hepatita B şi herpesul genital sunt boli venerice care pot fi transmise de mamă copilului în timpul naşterii, în timp ce sifilisul poate trece prin placentă. Virusul HIV poate infecta copilul prin placentă, în timpul naşterii, dar şi prin laptele matern.

 

Bolile cu transmitere sexuală prezintă risc crescut pentru bebeluş

 

Bolile cu transmitere sexuală prezintă risc crescut de naştere prematură, greutate mică la naştere, conjunctivită, pneumonie, infecţie generalizată în organism, retard psihic, deficit motor, anomalii congenitale, hepatită acută, meningită sau ciroză. Din păcate, prea puţine femei cunosc riscurile la care se expun ele, dar şi copilul nenăscut, în momentul în care-şi asumă riscul unor relaţii sexuale neprotejate. Din păcate, multe dintre bolile cu transmitere sexuală nu au simptome evidente astfel că este foarte important ca femeia înainte de a lua decizia de a rămâne însărcinată să-şi facă testele necesare. Dacă sarcina este neplanificată, în momentul în care afli că eşti gravidă trebuie neaparat urmată lista de analize recomandată gravidelor.

 

Sifilisul - o boală mortală pentru făt

 

O boală cu transmitere sexuală care are un impact deosebit de grav asupra bebeluşului este sifilisul sau luesul congenital - o infecţie gravă cu potenţial mortal pentru nou-născuţi. Boala se transmite de la mama la bebeluş în timpul sarcinii sau prin naştere. Jumătate din copii infectaţi în viaţa intrauterină mor îniante sau la scurt timp după naştere. Dacă sifilisul este descoperit la timp poate fi vindecat prin tratament. În România, afecţiunea este des descoperită la gravide, iar netratarea ei duce la pierderea sarcinii, naştere prematură, naşterea unui copil mort sau acesta moare la scurt timp după naştere.

Sifilisul poate fi depistat la radiografie

Sifilisul este o boală cu transmitere sexuală care poate fi „detectată” prin anomalii ale scheletului micuţului observate la radiografie. De asemenea, se poate orbserva aşa-numita Triada Hutchinson- cu trei simptome: surditate, dinţi de tip Hutchinson- care sunt mici şi spatiaţi cu incisivi superiori distantaţi, ascuţiţi şi curbaţi, cu formă de cârlig şi keratita interstiţială- care este inflamaţia corneei, care poate duce la cicatrici şi orbire. Alte simptome ale sifilisului la bebeluşi sunt fruntea bombată, maxilarul slab dezvoltat, tibia în formă de sabie, anemie, noduli limfatici umflaţi, icter, pseudoparalizie, nas deformat, cicatrici liniare la gură şi nas.

Read More

Procedeele de înfrumuseţare în timpul sarcinii

Răvăşite de furtunile hormonale, de stări de indispoziţie şi de nerăbdare, viitoarele mamici se privesc în oglindă şi se întreabă: "Ce ar fi să mă vopsesc? Sau mai bine să-mi fac manichiura şi pedichiura? Sau să mă epilez?

Femeia însărcinată ar fi bine să aştepte măcar trecerea primului trimestru de sarcină fară vopsirea chimică a părului, sunt de părere specialiştii. După aceea este la aprecierea fiecărei viitoare mămici cum va proceda.

Nu există suficientă informaţie care să garanteze că folosirea vopselurilor chimice pe păr în perioada sarcinii este absolut sigură. Dar, de asemenea, nu există nicio dovadă că folosirea acestor vopseluri, lunar sau la câteva luni, poate cauza malformaţii bebeluşului.

De-a lungul anilor, s-au făcut teste pe animale pentru a clarifica această problemă. Câteva dintre aceste cercetări, dar nu toate, au arătat că unele dintre componentele chimice din vopseaua de păr sunt teratogenice - adică pot provoacă malformaţii.

Organizatia Serviciilor de Informare Teratologică din USA, care oferă informaţii asupra potenţialelor riscuri reproductive, afirmă că atâta vreme cât datele sunt limitate, vopsirea părului în timpul sarcinii este probabil sigură. S-a aratat că aceste chimicale există dintotdeauna şi că nicio cercetare nu a dovedit că ar cauza defecte la nou născuţi. În plus, foarte puţini compuşi chimici sunt asimilaţi de organism.

Unii experţi recomandă vopseaua vegetală ca o alternativă sănătoasă la vopseaua sintetică, cel puţin în perioada sarcinii. O variantă este Henna pură, aceasta este însă o excepţie. Henna este o vopsea vegetală semi-permanentă, considerată foarte sigură, deşi nu toată lumea apreciează nuanţele de culori posibile oferite.

O altă alternativă posibilă este nuanţarea sau colorarea suviţelor. Agenţii chimici sunt absorbiţi în organism prin pielea capului, nu prin firele de păr. Aşa că orice procedeu care reduce contactul vopselei cu scalpul reduce şi riscul expunerii la componenţii chimici ai vopselei.

 

Epilatul cu ceara

 

Deşi epilatul cu ceară este mult mai potrivit pentru a avea picioare frumoase mai mult timp, acesta este şi foarte dureros. În timpul sarcinii, dar mai ales în ultimul trimestru, pielea este mult mai sensibilă şi predispusă la iritaţii. În acelaşi timp se tolerează mai greu durerea din timpul unei şedinte de epilat - o durere intensă în ultima parte a sarcinii poate provoca contracţii. De aceea, specialiştii au ajuns la concluzia că se poate face epilarea cu ceară în timpul sarcinii, dar e bine să se evite acest lucru în cel de-al 3 lea trimestru.

 

Manichiura şi pedichiura

 

Îngrijirea unghiilor pe parcursul sarcinii nu poate afecta fătul deşi oja conţine urme de chimicale, unghiile nu absorb aceste chimicale şi ele nu ajung astfel în circulaţie. Trebuie avut grijă totuşi ca salonul să fie curat, iar persoana care are grijă de unghii să sterilizeze instrumentele folosite pentru a evita riscul declanşării unei infecţii.

Albirea dinţilor

O idee înţeleaptă ar fi amânarea albirii dinţilor până după sarcină, deoarece nu se ştie dacă substanţele folosite în acest tratament au un efect nociv asupra fătului sau nu, nefiind testate la gravide. În plus, în perioada sarcinii, din cauza dezechilibrelor hormonale, gingiile sunt mai sensibile şi vor sângera mai uşor.

Read More

Fumatul în timpul sarcinii-un pericol pentru mamă şi făt

Fumatul este un viciu tot mai des întâlnit în ciuda efectelor grave pe care le are asupra sănătăţii şi organismului uman. Din păcate, în ciuda afecţiunilor diverse favorizate de fumat, dependenţii de nicotină renunţă greu la acest viciu. Pe lângă victimele voluntare, fumatul face însă şi victime colaterale, fumatul pasiv fiind la fel de periculos ca cel activ. O altă categorie de fumători pasivi este cea a copiilor în diferite forme ale dezvoltării lor: făt, bebeluş, preşcolar etc. Dacă adulţii îşi pot asuma responsabilitatea fumatului pasiv, copii sunt practic obligaţi de inconştienţa adulţilor să inhaleze substanţele toxice.

Fumatul în timpul sarcinii este o adevărată crimă împotriva fătului, afectându-i nu doar viaţa intrauterină, ci mai ales dezvoltarea ulterioară cu rezultate grave asupra sănătăţii sale. Statisticile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii au revelat faptul că la ora actuală 15% dintre femei fumează în ţările dezvoltate şi 8% în ţările aflate în curs de dezvoltare. Fumul de ţigară conţine peste 2500 de compuşi chimici, fiind ştiut faptul că nicotina şi monoxidul de carbon sunt deosebit de nocive femeii dar şi pentru sănătatea fătului.

 

Fumatul în timpul sarcinii -riscuri pentru bebeluş

 

Fumatul în timpul sarcinii, conform statisticilor specialiştilor, dublează riscul de a avea un copil cu greutate mică la naştere. De obicei, bebeluşii cu o greutate mai mică de 2.500 g au mari probleme de sănătate în primele luni de viaţă. Aceşti copii prezintă un risc crescut de handicapuri cronice- paralizie cerebrală, retard mintal şi probleme de învăţare sau, mai grav, uneori pot chiar deceda. 

Fumatul în timpul sarcinii măreşte cu 20% riscul naşterii înainte de termen. De asemenea, fumatul în timpul sarcinii poate determina defecte fizice la bebeluşi. Femeile care fumează şi au în familie membri cu anomalii congenitale, împreună cu fumatul în timpul sarcinii, au un risc cu 20% pentru a a avea copii cu aceleaşi probleme genetice. Acest context este favorabil apariţiei la nou-nascut a celor două deformaţii cunoscute sub numele de buză de iepure sau gură de lup.

 

Renunţarea la fumat- scade riscul anomaliilor genetice

 

Medicii specialişti sfătuiesc femeile care fumează să renunţe la acest viciu în timpul sarcinii. Dacă viitoarea mamă renunţă la ţigări până la sfârşitul primului trimestru de sarcină, riscul de a avea un copil cu greutate mică la naştere este similar cu al gravidei nefumatoare. Oprirea fumatului în cel de al treilea trimestru poate îmbunătăţi rata de creştere a fătului. Nici gravidele nefumatoare nu sunt scutite de probleme. Ele sunt sfătuite să evite locurile în care se fumează, deoarece şi fumatul pasiv presupune riscuri mari de a naşte un copil cu greutate mică la naştere sau cu afecţiuni genetice.

Bebeluşii ai căror mame au fumat pe perioada sarcinii au un risc de trei ori mai mare de a deceda ca urmare a sindromului morţii infantile subite comparativ cu cei ai căror mame sunt  nefumătoare. Şi bebeluşii expuşi fumatului pasiv prezintă un risc crescut de deces. De asemenea, copiii supuşi fumatului pasiv sau activ în timpul vieţii intrauterine se pot naşte cu probleme de autism, astm şi ADHD (attention deficit/hyperactivity disorder). Bebelusii expuşi fumului de ţigară au mai multe probleme respiratorii şi infecţii ale urechii decat copii care nu au fost supuşi fumatului. De asemenea bebeluşii „fumători” au un risc cu aproape 40 % mai mare de a se îmbolnăvi de pneumonii în primul an de viaţă.

 

Fumatul în timpul sarcinii -riscuri pentru mamă

Fumatul în timpul sarcinii este asociat cu o mulţime de complicaţii aparute pe perioada unei sarcini. Fumatul în primele săptămâni de sarcină creşte riscul unei sarcinii ectopice sau extrauterine-care de cele mai multe ori avortul chirurgical. Fumatul măreşte şi riscul unui avort spontan ca urmare a unor complicaţii placentare de genul - placenta praevia sau placenta abruptio. În cazul apariţiei problemelor placentare, naşterea poate pune în pericol viaţa mamei şi a copilului, motiv pentru care se impune operaţia prin cezariană.

Fumatul în timpul sarcinii poate afecta şi propria sănătate a femeii nu doar a copilului nenăscut. Astfel, cei care fumează înregistrează un risc crescut să dezvolte cancerul pulmonar sau alte forme de cancer, boli cardiace, accident vascular si emfizem pulmonar.

Read More

Naşterea naturală versus naşterea prin cezariană

Naştere naturală sau prin cezariană? Aceasta este una dintre cele mai frecvente întrebări ale viitoarelor mămici. Decizia o poţi lua numai cu sprijinul medicului obstetrician, cel care, în urma unei analize amănunţite a stării tale de sănătate, poate stabili care este cea mai indicată variantă de a naşte.

 

Naşterea naturală

 

Naşterea naturală este pe departe a fi considerată una dintre cele mai sănătoase modalităţi de a-ţi aduce bebeluşul pe lume. Naşterea naturală implică trei momente: etapa contracţiilor, naşterea propriu-zisă marcată prin expulzia fătului şi ultimă fază ce constă în eliminarea placentei şi a membranelor din pântec. În cele mai multe cazuri, naşterea naturală nu prezintă complicaţii, iar durata de recuperare este foarte mică. Durerile din timpul travaliului sunt rapid înlocuite de momente pline de fericire şi emoţie. Totodată, se spune că bebeluşii născuţi pe cale naturală sunt mai puternici, mai sănătoşi şi mai inteligenţi. Prof.dr. Dimitrie Nanu, şeful Clinicii de Obstetrică-Ginecologie a Spitalului Caritas, spune că femeile nu ar trebui să se teamă de naşterea naturală, mai ales că acum există diferite metode de atenuare a durerii. „Naşterea vaginală este calea naturală de a aduce pe lume copiii, iar dacă nu sunt probleme de ordin medical, femeile nu ar trebui să opteze pentru altfel de naştere.”, a declarat pentru SănătateaTV Prof.dr. Dimitrie Nanu.

 

Naşterea prin cezariană

 

Naşterea prin cezariană este recomandată, în general, atunci când există unele complicaţii la mamă sau la făt care pot pune în pericol viaţa acestora, în cazul unei naşteri naturale. Medicul va recomanda operaţia de cezariană atunci când fătul este aşezat în poziţie pelvină, placenta blochează cervixul, gravida este diagnosticată cu preeclampsie sau a existat o naştere prin cezariană anterioară. Totodată, naşterea prin cezariană este indicată în cazurile în care pelvisul este îngust, fătul are o greutate foarte mare sau gravida are o cicatrice la nivelul uterului care s-ar putea rupe în momentul naşterii. Dacă te hotărăşti să optezi pentru o naştere prin cezariană trebuie să ştii că perioada de recuperare este mult mai mare, comparativ cu cea necesară în cazul unei naşteri vaginale. Riscul apariţiei complicaţiilor este mult mai mare în cazul naşterilor prin cezariană. După naşterea prin cezariană, pacienta se poate confrunta cu apariţia infecţiilor uterine sau ale inciziei, a hemoragiilor, pot să apară complicaţii chirurgicale, alergii la substanţa anestezică, leziuni chirurgicale, hemoragii, afecţiuni genitale sau urinare. Dincolo de complicaţiile care pot apărea la mamă, există şi unele riscuri pentru bebeluş. Acesta poate suferi traume sau imaturitate pulmonară, atunci când data naşterii a fost calculată greşit.

 

Decizia asupra modului în care vei naşte poate fi luată numai în urma sfatului medicului specialist. Extrem de important este să hotărăşti modul în care vei aduce pe lume micuţul, în funcţie de starea ta de sănătate şi a celui mic, şi nu încercând să ocoleşti momentul travaliului. Nu uita că sănătatea ta şi a bebeluşului tău primează! Concepţiile potrivit cărora naşterea prin cezariană este una mult mai uşoară sunt, de multe ori, false. Singurul în măsură să îţi ofere un sfat avizat este medicul obstetrician.

 

Read More

Naşterea prin cezariană

Tot mai multe gravide optează, în ultima perioadă, pentru naşterea prin cezariană. O astfel de procedură este indicată, în general, în cazul sarcinilor cu probleme, însă, multe femei renunţă la ideea de a naşte natural şi recurg la operaţia de cezariană. Care sunt indicaţiile şi riscurile unei astfel de proceduri? Aflaţi din următorul articol!

 

Operaţia de cezariană

 

Operaţia de cezariană implică efectuarea unei incizii la nivelul abdomenului şi uterului femeii prin care este scos bebeluşul. Cele mai multe naşteri prin cezariană sunt realizate sub efectul anesteziei epidurale sau a celei spinale. Anestezia generală este folosită, în general, în situaţiile de urgenţă, atunci când sarcina prezintă unele complicaţii grave. În timpul intervenţiei, gravidei i se va administra un sedativ uşor pentru relaxare. Totodată, viitoarei mămici îi va fi introdusă o sondă vezicală în uretră pentru a putea urina în timpul şi după intervenţia chirurgicală. Acesteia i se va monitoriza permanent tensiunea arterială, pulsul şi nivelul oxigenului în sânge. Preventiv, înainte de efectuarea operaţiei de cezariană, medicii pot recomanda administrarea unor antibiotice care să împiedice apariţia eventualelor infecţii.

După ce anestezicul şi-a făcut efectul, medicul va realiza incizia, iar după naşterea bebeluşului va îndepărta placenta şi va închide plaga. După operaţia de cezariană, proaspăta mămică va rămâne pentru câteva ore în secţia de Anestezie şi Terapie Intensivă.

Naşterea prin cezariană este nedureroasă, având în vedere faptul că se produce sub efectul anestezicelor, însă, în unele cazuri, pacientele pot simţi o uşoară presiune la nivelul abdomenului, în momentul în care bebeluşul este scos.

 

Indicaţiile naşterii prin cezariană

 

Naşterea prin cezariană este recomandată atunci când mama sau fătul prezintă unele probleme care le-ar putea pune viaţa în pericol, în cazul unei naşterii naturale. Medicul va recomanda operaţia de cezariană atunci când fătul este aşezat în poziţie pelvină, placenta blochează cervixul, gravida este diagnosticată cu preeclampsie sau a existat o naştere prin cezariană anterioară. Totodată, naşterea prin cezariană este indicată în cazurile în care pelvisul este îngust, fătul are o greutate foarte mare sau gravida are o cicatrice la nivelul uterului care s-ar putea rupe în momentul naşterii.

 

Riscurile naşterii prin cezariană

 

Naşterea prin cezariană prezintă mult mai multe complicaţii, comparativ cu naşterea naturală. Totodată, timpul de recuperare după o operaţie de cezariană este mai mare, faţă de recuperarea după naşterea vaginală. După naşterea prin cezariană, pacienta se poate confrunta cu apariţia infecţiilor uterine sau ale inciziei, a hemoragiilor, pot să apară complicaţii chirurgicale, alergii la substanţa anestezică, leziuni chirurgicale, hemoragii, afecţiuni genitale sau urinare. Dincolo de complicaţiile care pot apărea la mamă, există şi unele riscuri pentru bebeluş. Acesta poate suferi traume sau imaturitate pulmonară, atunci când data naşterii a fost calculată greşit.

 

Recuperarea după naşterea prin cezariană

 

Naşterea prin cezariană implică o perioadă mai lungă de recuperare. Pacienta va trebui să rămână spitalizată cel puţin 2 – 4 zile după operaţie, în funcţie de răspunsul organismului la tratament. Firele interne folosite se vor resorbi dizolvându-se natural, iar cele externe vor putea fi îndepărtate la o săptămână de la operaţie.  Pentru evitarea apariţiei unor leziuni sau traumatisme, femeia trebuie să meargă cu atenţie, să se întindă, să ridice şi să se aşeze  uşor, fără a-şi forţa muşchii abdomenului. Aceasta va avea nevoie de ajutor să urce sau să coborare scările Totodată, medicul recomandă evitarea ridicării de greutăţi în primele săptămâni (nu mai mult de 5-6 kg) şi prezentarea de urgenţă la control dacă operaţia se înroşeşte sau, în cel mai rău caz, se infectează. Este, de asmenea, necesar consultul medical în situaţiile în care apar dureri abdominale puternice, febră sau orice alte simptome anormale. Uterul revine la forma iniţială în circa şase săptămâni şi, din acest moment, dacă recuperarea fizică este completă, se poate reveni la activitatea zilnică normală.

 

Read More

Boala inflamatorie pelvină (BIP)

Boala inflamatorie pelvină (BIP) reprezintă denumirea generică pentru infecţiile tractului genital feminin situate în partea supracervicală: uter, trompe, ovare, peritoneul pelvin, fiindconsecinţa unei infecţii bacteriene la nivelul vaginului şi colului uterin, care se răspândeşte la organele genitale interne. Boala inflamatorie pelvină poate fi declanşată de agenţii infecţioşi prezenţi în flora normală vaginală şi endocervicale (streptococ grup B, stafilococi, anaerobi, E. coli) sau de cei care transmit boli sexuale (Chlamidia trachomatis, Neisseria gonorrhoeae, Ureaplasma urealiticum). Infecţiile ajung în peritoneu prin flora vaginală, endometru şi mucoasa salpingeală.

 

Simptome

 

Factorii care pot declanşa boala inflamatorie pelvină sunt: igienă necorepunzătoare, îmbrăcăminte strâmtă, tampoane vaginale nesterile, modificări trofice ale epiteliilor tractului vaginal ca urmare a carenţei estrogenice, parteneri sexuali multipli, manevrele endouterine (inserţia de sterilet fără respectarea indicaţiilor, avortul terapeutic sau provocat, biopsia endocervicală şi de endometru, histeroscopia, celioscopia, crioterapia, electrocauterizarea unei cervicite), diabet, metode de contracepţie (montarea unui dispozitiv intrauterin sau steril), administrarea de citostatice sau imunosupresoare prin afectarea capaciăţii de apărare.

Simptomelebolii inflamatorii pelvine sunt: durere lombară, în abdomen şi pelvis, secreţii vaginale abundente, cu miros neplăcut, menstruaţie neregulată, durere în timpul contactului sexual (dispareunie), febră, oboseală, diaree, stări de vomă, micţiune dureroasă,  lipotimie (leşin), dacă infecţia atinge şi mucoasa uterină (endometru), pot apărea sângerări între menstrele normale, constipaţie, balonarea abdomenului prin acumularea de gaze etc.

 

Tratament

 

Tratamentul bolii inflamatorii pelvine (BIP) constă, în principal, în administrarea de antibiotice, analgezice, antiinflamatorii, medicamente împotriva durerii abdominale, antialgice şi repaus la pat, evitarea frigului, umezelii. Se recomandă evitarea raporturilor sexuale până la terminarea tratamentului şi dispariţia infecţiei şi tratarea ambelor parteneri pentru ca boala să nu se răspândească sau pentru a nu exista riscul de recidivă. Folosirea contraceptivelor orale oferă o protecţie indirectă împotriva apariţiei BIP  pentru că determină crearea unui mucus cervical mai gros, astfel încât bacteriile nu pot ajunge cu usurinţă la tractul genital superior. Tratamentul chirurgical în cazul bolii inflamatorii pelvine se recomandă formelor rezistente şi recidivante la tratament medical, formelor dureroase sau pseudotumorale, iar pentru femeile care doresc copii se recurge la tehnici de microchirurgie (salpingoliză, fimbrioliză, salpingostomii, rezecţii segmentare urmate de anastomoze tubare termino-terminale). Netratată, boala inflamatorie pelvină poate cauza o serie de complicaţii, precum sarcina extrauterină, infertilitate, formarea de ţesut cicatricial la nivelul trompelor uterine şi a altor organe pelvine poate provoca durere, ce apar în special în timpul raporturilor sexuale, activităţilor fizice sau a ovulaţiei.

Read More

Atonia uterina, responsabila pentru 90% din hemoragiile postpartum

90% din hemoragiile postpartum sunt cauzate de atonia uterină care înseamnă pierderea tonusului musculaturii uterine. Vasele de sânge care alimentează placenta pe durata sarcinii se desprind de peretele uterului. Sângerarea care rezultă din desprinderea vaselor de sânge de uter sunt stopate în mod normal când uterul se contractă, ceea ce determină comprimarea vaselor de sânge. În orice caz, dacă uterul nu se contractă suficient de mult sângerarea poate continua. O pierdere de sânge semnificativă poate apărea ca urmare a unui uter flasc, slab contractat.

Factorii care împiedică muşchii uterului să se contracte sunt:

 

·         Prelungirea travaliului

·         Administrarea oxitocinei pe timpul travaliului

·         Anestezia generală

·         Sarcinile multiple

·         Creşterea cantităţii de lichid amniotic

·         Naşterea unui bebeluş supraponderal

·         Istoric mai mare de cinci sarcini

·         Distocie (dificultăţi în desfăşurarea normală a travaliului)

·         Infecţii

 

Mai mult decât atât, fragmentele de placentă care rămân în uter după naştere sau ţesuturile benigne din interiorul pereţilor uterului (fibroide) pot împiedica uterul să se contracte normal.

 

Foarte mulţi medici reuşesc să controleze cel de-al treilea stadiu al travaliului prin tragerea cu blândeţe a cordonului ombilical şi administrarea de oxitocină care să ajute uterul să se contracte şi să ajute la eliminarea placentei. O altă metodă de contractare a uterului o constituie masarea. Numeroase studii au arătat că această tehnică reduce hemoragiile postpartum şi necesitatea de a realiza transfuzii de sânge. Din acest motiv, folosirea oxitocinei după naştere sau după ce placenta a fost eliminată, este destul de frecventă. Oxitocina se administrează intravenos sau prin injectarea în muşchi. Dacă sângerarea continuă după administrarea oxitocinei, atunci pot fi folosite alte proceduri de tipul intervenţiei chirurgicale care să închidă vasele de sânge care aprovizionează uterul sau realizarea unei histeroctomii (procedură extrem de rară care presupune îndepărtarea uterului).

 

O altă procedură este embolizarea uterină ce face parte din procedurile radiologice intervenţionale şi care constă în injectarea unor particule mici în arterele uterine care să blocheze fluidul de sânge din uter care poate fi responsabil pentru controlarea hemoragiei uterine.  

Read More

Galactoreea

Galactoreea este o scurgere lăptoasă prin mamelon în afara momentelor când copilul este hrănit la sân. Poate fi spontană sau provocată de o presiune exercitată asupra mamelonului (galactocelul reprezintă o tumoră lichidiană inflamatorie care conţine lapte alterat în canalele obstruate ale sânului). Scurgerea poate fi cauzată de o varietate de afecţiuni, printre care cancerul. Poate exista o combinaţie de lapte şi puroi numită galactoforită.

Galactoreea poate indica exces androgenic prin exces de prolactină (produsă de hipofiză, glanda situată la baza creierului, care reglează activitatea mai multor hormoni), din cauza adenomului hipofizar care stimulează producţia lactată după ce o femeie a născut, din cauza unui dezechilibru hormonal ca urmare a administrării de anticoncepţionale, medicamente (anxiolitice, antidepresive, antihipertensive), boală renală cronică, afectarea nervilor de la nivelul toracelui, leziune a măduvei spinării, hiperactivitatea glandei tiroide (prolactinom sau alte secreţii anormale ale hipofizei), tulburări ale hipotalamusului sau ale glandei pituitare sau stimularea sânului ca urmare a autoexaminării frecvente a sânului sau a activităţii sexuale. Secreţia mamară este de obicei albă sau limpede şi poate fi secretată de unul sau ambii sâni (galactoree bilaterală), secreţia se poate produce spontan sau ca urmare a presării sânului.

Galactoreea nu este neapărat o afecţiune anume, ci un semn al unei alte boli. Deşi afectează preponderent femeile între 20 şi 35 ani care au avut cel puţin o sarcină, poate surveni şi la bărbaţi, în acest caz este asociată cu disfuncţia erectilă şi cu scăderea libidoului din cauza deficienţei de testosteron (hipogonadism masculin), ginecomastie (dezvoltare excesivă a ţesutului glandular şi a ţesutului mamar), impotenţă, oligospermie (număr redus de spermatozoizi în lichidul seminal).

De asemenea, galactoreea poate apărea uneori şi la nou-născuţi din cauza nivelului ridicat de estrogen care pătrunde prin placentă în sângele fătului, determinând dezvoltarea ţesutului mamar şi, totodată, secreţia de lapte.

Pentru a diagnostica galactoreea, trebuie făcut un RMN cerebral (hipofiză), examinarea sânului şi depistarea unui eventual nodul, analiza mostrei de secreţie mamară, analize de sânge pentru măsurarea nivelelor hormonale, galactografia (injectarea unei substanţe în sân şi vizualizarea canalelor galactofore), ecografie sau mamografia. Uneori cauzele nu pot fi identificate, dar cel mai adesea sunt reprezentate de creşterea nivelului de prolactină.

Secreţiile mamare de tipul galactoreei nu sunt întotdeauna un semn al cancerului de sân (10% din cazuri), poate fi vorba de un fenomen normal chiar şi la o femeie la care s-a instalat menopauza, iar scurgerea mamară care conţine sânge apare şi în urma unui papilom intraductal (tumoră benignă). În general, secreţiile dintr-un singur mamelon sunt asociate cu un risc de tumoră canceroasă.

Tratamentul galactoreei, în cazul adenomul hipofizar (prolactinom), presupune îndepărtarea chirurgicală a tumorii, bromocriptina medicament prescris după chirurgie când apare hiperprolactinemia (creşterea prolactinei din sânge). Pentru tratamentul secreţiilor mamare benigne se folosesc medicamentele antiinflamatorii fără conţinut de cortizon, hormoni tiroidieni sau extirparea canalelor galactofore (canalele care transportă laptele). Tratamentul este de obicei chirurgical şi presupune evacuarea infecţiei urmată de terapie antibiotică şi de pansamente compresive sau bustiere.

Read More

Boala inflamatorie pelvină poate duce la infertilitate

Multe dintre femei sunt depistate cu boala inflamatorie pelvină. Deoarece această afecţiune nu prezintă semne şi simptome, această afecţiune este diagnosticată, nu tocmai precoce, în timpul unui consult ginecologic sau în momentul în care femeia în cauză întâmpină dificultăţi în a rămâne însărcinată ori atunci când acuză o durere cronică pelvină. Tocmai de aceea, pentru a preveni apariţia acestei boli este recomandat ca analizele ginecologice să se facă în mod regulat. În cazul unei astfel de afecţiuni, medicul specialist va stabili natura bolii şi tratamentul corespunzător. Potrivit estimărilor, 1,7% dintre femei prezintă boala inflamatorie pelvină, dar poate fi rar întâlnită la femeile care sunt însărcinate, nu au cicluri menstruale, nu au o viaţă sexuală activă sau a căror uter sau ovare le-au fost extirpate.

Boala inflamatorie pelvină – Inflamaţia organelor tractului genital feminin superior

 

Boala inflamatorie pelvină constă în infecţia şi inflamaţia organelor tractului genital femin superior, respectiv a uterului, trompelor uterine sau a ovarelor. Pe de altă parte, potrivit specialiştilor, această afecţiune este o urmare a unei infecţii bacteriene, cum ar fi infecţiile cu gonoreea şi chlamydia, la nivelul vaginului şi colului uterin. Aceste infecţii, care sunt transmise pe cale sexuală, se răspândesc ulterior şi la organele genitale interne. Un alt factor care ar putea determina apariţia bolii inflamatorii pelvine ar putea fi chiar şi inserarea unui dispozitiv intrauterin, acesta din urmă favorizând transferarea bacteriilor de la nivelul vaginului şi al colului uterin. De altfel, bacteriile pot veni în contact cu organele genitale interne şi în urma unei întreruperi de sarcini sau a oricărei intervenţii ginecologice.

 

Infertilitatea poate fi cauzată de boala inflamatorie pelvină

 

Infecţiile şi inflamaţiile organelor tractului genital feminine superior pot avea consecinţe grave. De exemplu, boala inflamatorie pelvină poate duce complicaţii în timpul sarcinii şi chiar la infertilitate. De asemenea, femeile diagnosticate cu această afecţiune pot face complicaţii şi pot prezenta cicatrici ale trompelor uterine, fapt ce contribuie la scăderea semnificativă a probabilităţii de a avea un copil, sau  dureri pelvine cronice de lungă durată cauzate de cicatricile interne. Mai mult decât atât, după ce această boală se instalează, femeile se confruntă destul de frecvent cu infecţii. Pe de altă parte, boala inflamatorie pelvină poate fi localizată nu doar la nivelul organelor tractului genital, ci chiar şi în interiorul abdomenului, fiind numită în acest caz peritonită pelvină, precum şi în jurul ficatului, afecţiune cunoscută sub denumirea de perihepatica.

Contactele sexual neprotejat, unul dintre factorii de risc

 

Boala inflamatorie pelvină apare în urma unei contactări a unei afecţiuni cu transmitere sexuală. Prin urmare, contactele sexuale neprotejate sunt un factor de risc ce ar putea fi evitat de către adolescenţi şi femeile tinere, de altfel categoriile cele mai predispuse la îmbolnăvire. De asemenea, boala apărea dacă în trecut persoana în cauză a mai suferit din această pricină sau dacă a mai avut o infecţie cu chlamydia sau dacă utilizează frecvent şi incorect duşurile. Acestea din urmă cresc riscul de infecţii vaginale şi pelvine şi chiar pot modifica aciditatea mediului vaginal favorizând astfel dezvoltarea bacteriilor.

 

Tratamentul precoce previne complicaţiile bolii inflamatorii pelvine

 

Pentru a preveni apariţia bolii inflamatorii pelvine trebuie evitaţi în primul rând factorii de risc. Astfel, instituirea unui tratament  precoce in cazul bolilor cu transmitere sexuala poate preveni apariţia acestei afecţiuni. De asemenea, tratamentul aplicat în primele 48 până la 72 de ore de la apariţia unor nereguli la nivelul tractului genital feminine superior reduce sau, după caz, previne complicaţiile bolii inflamatorii pelvine. În funcţie de prezenţa factorilor de risc, a istoricului medical şi a examenului fizic, medicul poate recomanda un tratament cu antibiotice. În cazul în care acest tratament este amânat atunci se poate ajunge la afectarea trompelor uterine şi chiar la infertilitate.

Read More

Vaginism - cauze, simptome, diagnostic, tratament

Vaginismul face referire la acea disfuncţie sexuală feminină în care muşchii vaginului se contractă involuntar, iar din acest motiv raporturile sexuale devin dureroase.

Se consideră că vaginismul este o disfuncţie sexuală destul de rară asociată în unele cazuri cu durerea sau frica ce pot apărea în timpul unui act sexual.

 

Vaginismul poate fi de două tipuri:

 

-          Primar – acesta apare de obicei la femeile care nu au întreţinut raporturi sexuale şi se manifestă în special în perioada adolescenţei. Pacientele nu sunt conştiente că suferă de vaginism până în momentul în care se încearcă penetrarea vaginală. Principalele cauze pentru apariţia vaginismului primar sunt abuzul sexual sau ideile preconcepute în legătură experienţa actului sexual.

-          Secundar – se manifestă la femeile care au avut contacte sexuale normale, în faza iniţială. Ulterior, vaginismul poate apărea ca urmare a unor cauze fizice de tipul traumatismelor peripartum, infecţiilor genitale sau de natură psihică.

 

Durerea pe care o pot experimenta femeile care suferă de vaginism fac imposibil actul sexual. Cu toate acestea, se pot practica activităţi sexuale care nu implică neapărat penetrarea. Vaginismul se diferenţiază de frigiditate (lipsa plăcerii şi a orgasmului în timpul actului sexual). Vaginismul înseamnă incapacitatea repetată de a simţi plăcere în timpul penetrării însă poate avea orgasm prin autostimulare.

 

Semnele şi simptomele vaginismului

 

-          Imposibilitatea penetrării vaginale

-          Dificultate în introducerea tampoanelor

-          Episoade de apnee la debutul actului sexual

-          Durere intensă resimţită în timpul actului sexual

 

Există câteva cauze care determină apariţia vaginismului. Acestea pot fi de natură organică sau de natură psihologică. Cauzele organice includ: malformaţia vaginului, infecţii vaginale recurente, grosimea himenului, iritaţii ale vaginului sau leziuni.

 

Cauzele de natură psihologică fac referire la: depresie, traumatisme sexuale (de exemplu violul), absenţa sentimentelor pentru partener, inhibiţia sexuală, teama de sarcină sau durere, primul act sexual (dureros).

 

Pentru a se pune diagnosticul de vaginism este necesară efectuarea unui consult de specialitate. Orice durere care apare în timpul actului sexual, în special în timpul penetrării este bine să fie discutată cu medicul de specialitate. Diagnosticul se bazează pe efectuarea unui examen fizic dar şi pe antecedentele personale ale femeii. Aşadar, examenul ginecologic este cel mai indicat în depistarea acestei probleme.

 

Tratamentul vaginismului

 

Tratamentul vaginismului poate fi fizic sau psihologic. Consilierea psihologică trebuie să aibă în vedere, în primul rând, cauzele emoţionale ale vagismului (sunt incluse aici teama de sex sau abuzurile). Pe baza acestora se poate realiza tratamentul de specialitate, adică şedinţele de psihoterapie individuală.

 

Tratamentul fizic face referire la realizarea zilnică a exerciţiilor Kegel (serii alternante de contracţii şi relaxări) care au ca scop întărirea muşchiului planseului pelvin.  

 

Există şi exerciţii speciale care au ca scop dilatarea vaginală însă acestea trebuie realizate numai la sfatul medicului care îi explică pacientei implicaţiile acestora. Exerciţiile se pot realiza cu dilatatoare din plastic care imită forma penisului în erecţie. Pentru efectuarea acestora este foarte importantă şi cooperarea pacientului.

 

O formă terapeutică extrem de importantă este şi educaţia sexuală. Prin intermediul acesteia, pacienta este familiarizată cu anatomia şi fiziologia funcţiei sexuale precum şi cu etapele şi fazele ciclului sexual.

Read More

Mastita, o problema frecventa in timpul alaptarii

Mastita este o infecţie stafilococică ce poate apărea la sânii femeilor care alăptează, din cauza infectării mameloanele crăpate, rezultând abcese dureroase.

 

Mastita acută se observă de cele mai multe ori la începutul alăptării, dar mai poate fi cauzată de virusul oreionului, poate fi una din manifestările cancerului de sân sau poate fi de origine hormonală.

 

Mastita cronică este cauzată de infecţiile bacteriene repetate sau de modificările hormonale, poate fi o tumoră multiplă, ce se manifestă uneori prin scurgere seroasă din mamelon ce se accentuează în cea de a doua jumătate a ciclului menstrual.

 

Simptomele mastitei

 

Mastita este o infecţie a sânilor care, după simptome, poate induce ideea contactării unei răceli. Pe sâni apar zone înroşite, umflate, dureroase din cauza inflamării conductelor lactifere, senzaţia de căldură la nivelul sânului, stare de oboseală, frisoane etc.

 

Alte simptome: febră mare, frisoane, dureri musculare, vomă şi ameţeli, din sfârc curge puroi.

Deşi dureroase, simptomele mastitei nu sunt atât de grave precum cele cauzate de infecţie. Pot apărea şi simptome mai generale ca setea, o uşoară febră şi o stare de indispoziţie generală.

Ocazional, în cazurile grave, simptomele pot fi foarte asemănătoare cu cele ale gripei.

 

Cauza apariţiei mastitei

 

Există trei cauze principale care determină apariţia mastitei: infecţia (căreia îi revin jumătate din cazuri), angorjarea sânilor şi blocarea canalelor lactifere. Infecţia este aproape întodeauna de natură bacteriană, câteodată din cauza sfârcurilor crăpate. Alţi factori includ: rezistenţa scăzută a mamei la boli şi golirea incompletă a sânilor, stresul, oboseală etc.

 

Circa una din 20 de mame care alăptează prezintă o infecţie a sânului. Deşi mastita poate apărea de mai multe ori la aceeaşi persoană, e puţin probabil să afecteze ambii sâni în acelaşi timp.

 

Mastita poate apărea în orice moment în perioada alăptării, dar perioada cu cel mai mare risc este cea cuprinsă între a 10 şi 28-a zi de la naştere.

 

Diagnosticarea mastitei

 

Diagnosticul mastitei se poate stabili pe baza simptomelor şi a examinării sânului afectat. Dacă infecţia nu se ameliorează în urma tratamentului, se poate recolta o cultură din laptele mamei. Rezultatele culturii pot confirma prezenţa mastitei.

Uneori, este necesar mai mult de o cură de antibiotice pentru a trata mastita, de aceea rezultatele culturii pot determina antibioticul cel mai eficient.

 

Tratamentul mastitei

 

Dacă simptomele nu cedează după 12 - 24 de ore după ce mama a început hrănirea bebeluşului sau după ce au fost aplicate comprese calde, doctorul va prescrie antibiotice şi analgezice.

 

Se recomandă alăptarea copilului cât mai des de la sânul afectat, deoarece cu cât este mai puţin lapte în sân şi cu cât fluxul este mai frecvent infecţia va trece mai repede.

 

Dacă infecţia e diagnosticată devreme, va fi uşor de tratat şi nu va trebui oprită alăptarea de la sânul afectat.

 

Mastita netratată poate duce la abcese ale sânului care vor trebui tratate cu antibiotice sau s-ar putea să fie nevoie de intervenţie chirurgicală dacă infecţia este foarte gravă.

 

Mastita nu împiedică alăptarea copilului. Chiar dacă procesul de alăptare poate fi câteodată dureros, trebuie lăsat copilul să se hrănească pentru a menţine fluxul de lapte şi a evita blocaje ulterioare ale canalelor lactifere. Mastita nu afectează copilul, în afara faptului că e posibilă scăderea cantităţii de lapte. De fapt, germenii care au provocat infecţia sânului vin tocmai de la copil.

 

La angorjare, dacă zona afectată nu este eliberată, apare riscul infectării. Tratamentul include hrăniri frecvente ale copilului, variind poziţia în care se face alăptarea (majoritatea pediatrilor recomandă poziţia în care bărbia copilului apasă zona afectată de la sân).

 

Se recomandă şi masajul zonei afectate de pe suprafaţa sânului pe măsura ce se alăptează copilul, aplicând totodată o compresă caldă.

De cele mai multe ori, medicamentele nu sunt foarte eficiente în tratarea mastitei, însă paracetamolul şi ibuprofenul pot ajuta.

 

Pentru a reduce riscurile apariţiei mastitei se recomandă:  golirea completă a sânilor la fiecare hrănire a copilului, hrănirea copilul la cerere sau chiar mai des, dacă se simt sânii încă plini după o sesiune de alăptat, mama nu este suficient de odihnită, iar sistemul ei imunitar nu este eficient, modul incorect în care copilul apasă sânul la alăptare.

Read More

Nasterea naturala

Cred ca sunt in asentimentul tuturor, mamici sau tatici, ca nasterea (ca si sarcina) este un miracol: pe lume apare o noua fiinta, transforma o femeie in mama si un barbat in tata, implineste visul unui cuplu transformandu-l in familie si, nu in ultima instanta, aduce cea mai de neuitat experienta din viata unei femei.
Daca in trecut evenimentul nasterii era privit cu un oarecare respect amestecat cu emotie, in prezent, datorita progresului tehnologic si avantului informativ specific mileniului III, nasterea a inceput sa fie perceputa din ce in ce mai mult ca un eveniment medical pur si simplu tehnic: femeile doresc sa isi programeze data nasterii din ratiuni care mai de care mai diferite (sociale, financiare sau chiar astrologice!), incearca sa „scape” de durerile din travaliu optand din ce in ce mai mult pentru nasterea prin operatia cezariana, isi aleg doctorii nu dupa disponibilitatea sufleteasca ci mai degraba dupa C.V.-ul acestora, si multe altele.
Din fericire atat in societatile superindustrializate ale occidentului cat si din ce in ce mai mult si la noi, avantul acesta al impersonalizarii si tehnologizarii evenimentului nasterii a inceput sa piarda din ce in ce mai mult teren. Numeroase sunt cuplurile care incearca in prezent sa dea nastere unui copilas fara sa se intervina medicamentos sau chirurgical, apeland din ce in ce mai des la metode naturale de combatere a durerii si de dirijare a travaliului precum controlul respiratiei, meditatia, suportul emotional oferit de rude si de personalul medical, etc.
Nasterea naturala este un eveniment unic si cu profunde implicatii emotionale si psihice atat pentru mama cat mai ales pentru copil. Desi majoritatea doctorilor privesc copilul aflat in burta mamei cu o oarecare superficialitate si lipsa de implicare in ceea ce priveste trairile emotionale ale acestuia, in ultimul timp multe dintre somitatile obstetricii mondiale au inceput sa-i dea fatului locul binemeritat: statusul de pacient cu drepturi egale cu cele ale mamei sale.
In consecinta este bine a sublinia faptul ca nasterea are profunde implicatii atat psihologice cat si spirituale asupra copilului. Trecerea sa prin canalul nasterii reprezinta prima batalie castigata de copil din lungul sir de obstacole care-l asteapta pe parcursul vietii. Din pacate, intr-o lume dominata de medicina bazata pe dovezi stiintifice, studiile private facute pe durate de zeci de ani avand drept subiecti copii sortati randomizat dupa modul in care au venit pe lume (nastere vaginala versus cezariana) si care au aratat diferente majore intre acestia din punctul de vedere al zestrei emotionale si al capacitatii de a gestiona anumite evenimente majore din viata lor (toate net in favoarea copiilor nascuti natural), nu au fost luate in consideratie de catre obstetricieni in primul rand, astfel ca evenimentul nasterii nu este privit ca un factor determinant al statusului emotional si psihic al copilului si mai tarziu al adolescentului.
De asemenea nu trebuie sa mai amintesc simtamantul unic de implinire al mamei, care depaseste cu succes o asemenea incercare plina de mister precum este nasterea naturala, si nici implicatiile spirituale ale acestui eveniment.
Totusi, dand cezarului ce e al cezarului, trebuie sa subliniez cu putere si rolul deosebit de important al acestei a doua alternative de nastere, cea prin cezariana, care a reusit sa scada dramatic mortalitatea materna sau fetala in cazurile in care nasterea naturala era grefata de riscuri majore…

Debutul travaliului

Una dintre cele mai paradoxale trasaturi ale ultimei luni o reprezinta ambivalenta care caracterizeaza aproape orice gravida atunci cand e vorba de momentul nasterii. Iti doresti din tot sufletul sa nasti si sa-ti poti vedea si tine in brate bebelusul pe care l-ai asteptat atata amar de vreme, insa in acelasi timp apare frica de momentul propriu-zis al nasterii: te intrebi cum va fi durerea, cum va decurge tot procesul nasterii, ce se va intampla dupa, etc., astfel incat de multe ori te surprinzi rugandu-te in gand sa ti se mai dea cateva zile de ragaz ca sa mai prinzi ceva forte si mai ales curaj. Dincolo de acestea, declansarea travaliului este fara discutie cel mai asteptat moment al sarcinii. Multora dintre femei le este frica ca nu vor interpreta corect, si in timp util, semnele de debut ale travaliului si ca nasterea copilului le va prinde nepregatite. Din fericire organismul “comunica” din timp ca momentul nasterii se apropie, prin limbajul sau specific.

Semne ca debutul se apropie
Coborarea copilului. La un anumit moment dat pe parcursul ultimei luni vei observa ca copilasul tau s-a mutat mai jos, astfel ca fundul uterului a coborat si el mai jos. La unele femei aceasta coborare se face mult mai devreme, chair de la inceputul lunii, dar in general acest fenomen apare cu una sau doua saptamani inainte de ziua cea mare. Cel mai frecvent vei simti ca dintr-odata poti sa respiri mult mai usor, acest fapt datorandu-se coborarii fundului uterin, astfel ca plamanii pot sa extinda mult mai lejer si mai eficace. Totusi vei simti o presiune mai marcanta la nivelul pelvisului.
Urinare mai frecventa. Coborarea capului copilasului iti va apasa si mai mult pe vezica astfel ca vei face mult mai dese excursii la baie ca anterior.
Dureri de spate. Se datoreaza intinderii ligamentelor aflate la nivelul bazinului osos si datorita inmuierii articulatiilor centurii pelviene: articulatia dintre cele doua oase pubiene se inmoaie astfel ca simfiza pubiana se poate largi favorizand trecerea mai usoara a copilului prin bazin. De asemenea articulatia sacro-lombara si cele sacroiliace se relaxeaza si ele si permit balansarea inspre posterior a sacrului si a coccisului (fenomen denumit nutatie) marind astfel diametrele canalului de nastere.
Scurgeri vaginale mai abundente. Vei observa ca petele de pe chilot sunt din ce in ce mai mari si mai rozacee uneori. Este un fenomen normal care pregateste mucoasa vaginala pentru procesul nasterii, lubrefierea mucoasei fecilitand trecerea capului copilului prin vagin.
Contractii Braxton-Hicks mai dese. Aceste contractii cu care deja esti obisnuita din ultimele luni de sarcina pot deveni mai dese, mai intense si chiar mai dureroase, creand uneori senzatia ca travaliul s-a declansat.
Pierderea dopului gelatinos. Odata cu coborarea capului copilului, si cu dilatarea in consecinta a cervixului, la un anumit moment dat dopul de mucus care sigila canalul cervical se desprinde astfel ca poti simti acest fenomen ca pe o scurgere mai mult sau mai putin gelatinoasa insotita sau nu de pierdere de sange. Aceasta sangerare poate fi datorata ruperii unor mici vase de sange de la nivelul colului care incepe sa se dilate. Pierderea dopului poate sa aiba loc oricand, de la cateva ore pana la cateva zile sau chiar saptamani inainte de declansarea nasterii. Atentie, daca scurgerea este de o culoare rosie aprinsa, probabilitatea ca aceasta sa fie un semn ca ceva este in neregula (in special cu placenta) este foarte mare, asa ca trebuie sa-ti anunti imediat obstetricianul.
Ruperea apelor. Cam la 10% din femei se rup membranele fara ca ele sa aiba absolut nici o contractie (deci inainte de debutul clasic al travaliului). Uneori aceasta rupere este neechivoca, cantitatea de lichid amniotic fiind copioasa, alteori este necesar a se face diferentiere intre lichidul clar scurs si urina, dopul gelatinos mai abundent si mai fluid, sau chiar cu o secretie vainala mai abundenta. Unele femei pot sa remarce o intensificare a scurgerii lichidiene in momentele cand stau culcate mai degraba decat atunci cand stau in picioare, si asta se datoreaza faptului ca zona de fisura a membranelor este sigilata de capul copilului cand gravida este in ortostatism. Lichidul scurs trebuie sa fie clar si usor opalescent, cu un miros usor dulceag (care poate diferentia lichidul amniotic de urina). Daca ti se rupe apa (sau ai impresia ca s-a rupt) pune vata pentru absorbtie si in nici un caz nu folosi tampoane intravaginale, este bine a nu mai face nici un fel de baie, clisma (pentru a goli rectul inainte de nastere), sau a avea relatii sexuale. De obicei in maxim 12 ore incep sa apara si contractiile. Dupa 24 de ore riscul de infectie creste vertiginos. Anunta-ti doctorul cand ai impresia ca apa s-a rupt si mai ales cand observi un miros neplacut sau un aspect al lichidului care numai clar nu este.

Cand poti fi sigura ca travaliul a inceput

Falsul travaliu are o serie de particularitati, in special:
– contractii neregulate ca interval de timp (nesistematizate) – par mai degraba insotite de o senzatie de presiune decat de durere
– contractiile si durerile scad daca te plimbi prin camera
– scad si daca iti schimbi pozitia sau faci o baie sau un dus
– contractiile nu sunt progresive, adica nu cresc in intensitate sau frecventa
– disconfortul este localizat doar la nivelul abdomenului inferior.
Ar fi momentul sa-ti suni doctorul si sa-ti iei bagajul sa te duci la spital daca:
– s-a rupt apa
– cand contractiile devin din ce in ce mai frecvente
– cand contractiile dureroase devin din ce in ce mai sistematizate, adica din ce in ce mai regulate si mai predictibile ca aparitie
– cand contractiile devin din ce in ce mai dureroase si mai prelungite
– durerile sunt simtite mai ales in abdomenul inferior si iradiaza in spate
– durerile nu se modifica daca stai jos, daca te plimbi sau daca stai linistita, ba dimpotriva se accentueaza odata cu mersul
– daca incepi sa pierzi sange, in special sange rosu, proaspat, e bine sa-ti anunti doctorul indiferent de ce cantitate ai pierdut, lasa-l pe acesta sa aprecieze semnificatia acestui fenomen
– daca apare o activitate intensa (agitatie) a bebelusului in burtica sau, dimpotriva, daca nu-l mai simti miscand.

Stadiile travaliului

Primul stadiu al travaliului este cel de dilatare si este impartit la randul sau in trei faze:
Prima faza este faza latenta, si care pentru majoritatea femeilor este si cea mai usoara dar si cea mai lunga. Contractiile pot sa fie la o distanta de 30 min dar nu rareori sunt si la cca 5-10 minute. De obicei acestea nu dureaza mult, in medie 30-45 secunde, uneori chiar mai putin. Faza aceasta dureaza de obicei cam 8 ore la primipare, dar poate dura si cateva ore sau chiar cateva zile. In timpul acestei faze colul incepe sa se scurteze si sa se subtieze. In curand el se va “sterge” (nu te speria, nu dispare, este un termen obstetrical folosit pentru a descrie starea colului) si orificiul cervical se va dilata. La sfarsitul acestei faze el poate avea o dilatatie de cca 3-4 cm.
Faza activa a travaliului este caracterizata prin contractii din ce in ce mai dese (la cca 3-5 minute) si care dureaza mai mult decat cele din faza anterioara (aproximativ 45-60 sec). Faza aceasta va dura in medie cam 3-4 ore. Colul este complet sters iar dilatatia va atinge 4-8 cm. Este faza in care membranele se vor rupe cu cea mai mare probabilitate. Capul copilului va cobori si mai mult si va crea presiune asupra lichidului amniotic si asupra membranelor.
Faza de tranzitie este caracterizata prin aceea ca face trecerea dintre primul stadiu al travaliului (cel de dilatare) si cel de-al doilea stadiu, cel al nasterii propriuzise a copilului. Este faza cea mai intensa dar si cea mai scurta, cca 15 min. Majoritatea femeilor nu au mai mult de 15-20 de contractii pe durata acestei faze. Contractiile sunt mult mai dese, la un minut, si mult mai consistente ca durata, de la un minut la un minut jumatate. In timpul acestei faze dilatatia devine completa, astfel incat copilasul se poate naste.
Al doilea stadiu al travaliului este cel al expulziei copilului. Contractiile sunt foarte prelungi si uneori cu doar o mica pauza intre sfarsitul uneia si inceputul alteia. Capul copilului incepe sa coboare prin vaginul dilatat, moment cand poti sa simti neplacuta senzatie de a “iesi afara”. Daca vrei sa previi aceasta penibila situatie de a iesi efectiv afara, roaga moasa sa-ti faca o clisma evacuatorie la sosirea in spital, dar inainte de a ti se rupe apa, pentru a evacua rectul. Din pacate aceasta procedura se face tot mai rar, astfel ca gravidele in momentul nasterii nu pot efectiv sa participe cu trup si suflet din cauza senzatiei (si situatiei) penibile la care sunt supuse. Senzatia aceasta este normala pentru ca in momentul trecerii copilului prin canalul vaginal rectul este golit de tot continutul sau de catre capul fatului care preseaza pe rect. Capul copilului apare in curand la nivelul orificiului vaginal si o buna perioada el va balansa inainte si inapoi, punand in tensiune si apoi relaxand muschii planseului pelvian, in rezonanta cu contractiile uterine. Este foarte important, si voi reveni cu mai multe amanunte, de a fi atenta si a face tot ce si se cere, in special cand ti se va cere sa nu mai “impingi”. Aceste este momentul in care capul copilului iese in afara orificiului vaginal. Ulterior, ca si cum n-ar fi, intr-o secunda copilul este tras in totalitate afara, si esti mamica! Este o senzatie de dubla usurare, una datorita faptului ca totul s-a terminat si alta datorita faptului ca nu mai ai nici un fel de durere. Vei auzi cum cel mic “protesteaza” tipand ca din gura de sarpe. Este indicat ca obstetricianul tau sa iti permita sa ti-l tii in brate catva timp (bineinteles dupa ce i-a clampat si sectionat cordonul). Este bine pentru tine, dar incomparabil de benefic pentru bebelus.
Al treilea stadiu al travaliului este caracterizat de delivrenta placentei (popular spus “casa copilului”). In perioada aceasta s-ar putea sa simti mici contractii, slabe ca intensitate, care ajuta la expulzia placentei. Dupa ce aceasta a fost eliminata este bine sa stii ca te mai asteapta doua momente relativ neplacute. Unul este controlul manual al cavitatii uterine pe care doctorul trebuie sa-l faca pentru a se asigura ca nu mai sunt resturi placentare sau membranare in uter. Masajul intern pe care-l face ajuta si la contractia fiziologica a uterului care va ajuta enorm la oprirea sangerarii. Al doilea moment neplacut este acela ca, daca doctorul ti-a facut epiziotomie, va trebui sa repare incizia, astfel ca poti sa te astepti la cateva intepaturi.
Trebuie stiut de la inceput ca nici un travaliu al unei femei nu seamana cu altul al altei femei, se poate ca nici la aceeasi femeie travaliul anterior sa nu semene cu cel de la nasterea urmatoare…

Sfaturi utile – Ce sa iti iei cu tine la spital

Pentru tine:
– acte:
– carte identitate
– adeverinta ca platesti asigurarile de sanatate
– certificat casatorie, daca este cazul
– articole imbracaminte:
– camasa de noapte
– halat
– papuci
– ciorapi
– chiloti
– perie par cu articole de prins parul
– sutien special pentru alaptat
– articole igiena personala:
– sapun
– periuta si pasta de dinti
– vata, doua pachete
– prosop
– creme sau uleiuri de masaj
– hartie igienica
– servetele
– aparat de ras (sau mai bine rade-ti singura parul pubian)
– absorbante intime 5 stele (pentru lohii)
– absorbante pentru sutien (pentru scurgerile de lapte)
– aparat fotografiat cu film nou/camera video cu caseta noua
– telefon mobil/cartela telefonica
– walkman/cd player portabil cu muzica favorita
– reviste, carti
– sticla cu apa sau suc natural
– bani, bancnote mici pentru diferite “probleme”
– ceva de gustat, neperisabil
– poze cu sotul sau ceilalti copii
– cheile de la masina si de la casa
– nu-ti uita sotul, mama sau soacra.
Pentru bebe:
– cateva perechi de pampers
– sapun special pentru bebelusi
– creme sau uleiuri speciale pentru copii
– bonetica sau caciulita
– articole de imbracaminte de casa pentru bebelusi
– ciorapei sau botosei
– biberon
– suzeta
– paturica
– hainute pentru cand il iei acasa.
Ce sa nu iei cu tine
– bijuterii
– bani bancnote mari
– carti de credit
– televizorul
– laptopul
– problemele de la birou pe care nu le-ai rezolvat in timp util.

Cum sa scazi durerea

Pe masura ce ziua cea mare se aproprie, nu se poate sa nu te surprinzi deseori gandindu-te la cum va fi in timpul nasterii. Uneori cu speranta, alteori cu groaza. Frica de necunoscut, misterul evenimentelor ce conduc la nasterea copilului si mai ales frica de durerile din travaliu sunt motivele cele mai des intalnite de aparitie a unei perceptii alterate a durerii din timpul contractiilor uterine ce caracterizeaza travaliul. Totusi exista arme eficiente, in afara medicamentelor analgezice, care pot atenua durerea in nastere.
Depaseste frica – Toata lumea stie, inca din copilarie, ca femeia trebuie sa nasca in durere. Sintagma “durerile facerii” ti se poate parea acum, in imediata apropiere a momentului nasterii, ca nu reprezinta decat un banal eufemism, o gluma, pe langa ceea ce crezi ca te va asteapta pe tine. Ca in orice situatie in care esti pusa in fata unei incercari, teama de necunoscut isi spune pregnant cuvantul. Exista o conexiune indisolubila intre necunoscut si frica. Si mai departe de aceasta, exista o legatura extrem de puternica intre frica si durerea din timpul nasterii. Eficienta contractiilor uterine depinde de conlucrarea perfecta intre sistemul nervos, cel endocrin si cel circulator. Frica, ca forma de manifestare a stresului, nu face altceva decat sa strice acest delicat echilibru. Frica si anxietatea nu fac altceva decat sa determine organismul sa secrete hormonii specifici stresului in detrimentul hormonilor folositori pe care corpul tau ii produce pentru a sprijini bunul mers al travaliului si pentru a minimaliza disconfortul. Rezultatul este o durere mai mare si un travaliu mai prelungit. Frica mai are drept rezultat o redistribuire a debitului sanguin spre organele “nobile” precum creierul si inima, deprivand uterul de sangele si oxigenul necesar in timpul travaliului, astfel ca acesta oboseste mai repede si devine si mai dureros in timpul contractiilor.
Focalizeaza cauza fricii – Pentru a depasi starea de frica si anxietate trebuie sa incepi in a-ti cunoaste “adversarul”: ce anume iti induce starea de frica? Durerea? Teama de a fi taiata jos (epiziotomie)? Teama ca ceva nu va merge bine si va trebui sa faci operatie cezariana? Teama ca s-ar putea intampla ceva rau cu bebe? Te temi ca durerea va fi atat de mare incat nu ai sa poti rezista? Ia fiecare dintre aceste “teme” in parte si diseca-le. Desi poti sa faci lucrul acesta pur si simplu mental, in gand, cel mai bine este sa le scrii pe o foaie de hartie si sa comentezi alaturi lucrurile pe care le poti face pentru a alunga frica. O chestiune bine de tinut minte este ca frica si panica nu te pot ajuta deloc in examenul pe care il ai de trecut, ele nu pot schimba cursul natural al nasterii. Dimpotriva.
Transcede durerea – Cel mai simplu lucru de facut, dar pe undeva si cel mai complicat, pentru a invinge durerea este de a-ti modifica constient perceptia pe care o ai asupra durerii. Trebuie sa ai mereu in minte ca durerea aceasta, spre deosebire de cea dintr-o boala, este limitata in timp, nu este continua ci iti lasa ragaz sa iti tragi sufletul si, cel mai important, este impregnata cu speranta, adica este incununata de ceva absolut miraculos si plin de fericire: nasterea copilului tau.
Invinge necunoscutul: informeaza-te – Una dintre cele mai eficiente metode de a invinge durerea este cunoasterea in detaliu a tuturor simptomelor care apar pe parcursul travaliului. Ai la dispozitie o intreaga pleiada de carti si de web site-uri care trateaza in amanuntime si cu un limbaj mai mult decat accesibil toate treptele travaliului. Asa ca este foarte usor sa interpretezi orice durere si orice modificare emotionala sau mentala care apare ca pe un pas inainte in cursul natural al nasterii. Nu te sfii sa intrebi de cate ori e nevoie moasa care are grija de tine in clipele acelea si, bineinteles, nu-l ierta nici pe obstetricianul tau de intrebarile la care vrei un raspuns. Cunoasterea inlatura necunoscutul si fara necunoscut nu mai exista frica.
Alege-ti un anturaj cu adevarat suportiv in travaliu – Frica e contagioasa. Ca si panica. Daca langa tine ai un membru al familiei sau o prietena care este si mai prapastioasa ca tine poti sa simti pe pielea ta ceea ce voiau sa spuna cei batrani prin “chinurile facerii”. Daca langa tine sta o persoana brava, bine informata, care este in stare sa te sprijine si sa iti explice fiecare moment al travaliului, plina de compasiune, travaliul va trece precum gandul si, cand nici nu te astepti, afli ca in cateva minute vei naste.
Concentreaza-te asupra travaliului – Unul dintre cele mai importante aspecte ale luptei impotriva durerii este a incerca sa fii tu la carma intregii situatii si nicidecum sa te lasi purtata de val pe parcursul acestei perioade. Incearca sa nu fii pasiva, ci dimpotriva, adopta o atitudine mentala activa si profund focalizata pe lucrurile pe care trebuie sa le faci in decursul travaliului. Cand vine durerea incearca sa vizualizezi cum contractia uterina are un rol benefic in a facilita si mai mult coborarea copilului si, implicit, cum ea marcheaza inca un jalon depasit pana la linia de finish, care este nasterea copilului.
Concentreaza-te asupra rezultatului – Travaliul este un proces foarte solicitant, dar este gestionabil. Daca ai o structura emotionala si mentala nu chiar atat de puternica incat sa depasesti durerea doar prin puterea gandului, cel mai bine este sa porti mereu in minte ca totul se va sfarsi in curand cu un happy-end de natura hollywoodiana. Deci inarmeaza-te cu urmatoarele ganduri: “Trec printr-o perioada plina de dureri, dar MERITA, caci in curand imi voi vedea bebelusul la fata!” In general durerea este cea mai cumplita in momentul cand a disparut speranta ca ceva se mai poate schimba in bine. Ori in cazul nasterii tocmai acesta este firul rosu al evenimentelor: totul se finalizeaza cu o mare fericire.
Alege-ti obstetricianul cu grija – Este foarte important ca doctorul care te va asista la nastere sa iti fie foarte apropiat sufleteste si sa il simti in fiecare clipa implicat si plin de compasiune fata de starile prin care treci. O vorba de imbarbatare, o gluma, o strangere de mana, toate acestea te pot ajuta sa muti muntii si sa depasesti momentele critice ale travaliului.
Invata sa te relaxezi – Toata lumea stie ca unul dintre cele mai eficace medicamente impotriva durerii (de fapt este cel mai puternic analgezic) il reprezinta morfina, o substanta inrudita cu opium, dar putina lume stie ca in organismul nostru exista o pleiada de substante asemanatoare morfinei, denumite endorfine. Aceste substante sunt narcoticele naturale ale organismului tau, care sunt secretate ori de cate ori apare o durere. Cele mai eficace metode de a elibera aceste endorfine sunt reprezentate de relaxare si de atingerea delicata a pielii, adica de mangaiat. In consecinta relaxarea profunda intre episoadele dureroase combinate cu mangaierea anumitor zone precum fata, mainile sau chiar a burticii, conduc la o stare profunda de bine, vindecatoare. De asemenea cea mai eficienta si cea mai veche arma impotriva stresului, rasul, poate fi folosita cu mare succes, mai ales daca in anturajul tau se afla oameni plini de simtul umorului.
Respira adecvat – Aceasta reprezinta una dintre cele mai eficiente si mai puternice instrumente de eliminare a durerii in timpul travaliului. Ritmul respirator trebuie sa fie deosebit de regulat, mai ales in timpul contractiilor, cand durerea este cea mai intensa si trebuie sa te concentrezi intens in a-ti pastra si impune acest ritm. In felul acesta pe de o parte iti distragi atentia de la durere, ai certitudinea ca faci ceva activ si nu esti purtata de val, si in plus fata de aceasta ritmul regulat al repiratiei conduce la stabilirea unui ritm al aparitiei contractiilor, care devin mai regulate si mai eficiente. De asemenea in contractii inspira adanc si expira relativ lent, combinand miscarea diafragmului de expulzie a aerului din plamani cu vizualizarea mentala a uterului care se contracta si mai eficient si care impinge copilul spre colul care se dilata si mai mult.
Relaxeaza-ti grupele musculare pasive – Relaxarea musculara reprezinta mai mult decat un cuvand lipsit de esenta aruncat de catre persoanele din anturajul tau in momentele in care treci prin cele mai solicitante clipe. Relaxarea musculara este cu adevarat eficienta, mai ales daca priveste grupele musculare care nu au absolut nici un cuvant de spus in bunul mers al travaliului. In general gravidele au senzatia ca daca isi contracta absolut toti muschii pe care ii pot recruta, atunci eficienta contractiei este si ea mult mai mare. Nimic mai fals. Dimpotriva, toate eficienta se dilueaza, in loc ca aceasta energie sa fie folosita cu un randament sporit doar de cateva grupe musculare implicare direct in travaliu, ea se pierde, se dilueaza in contractia inutila si a altor muschi care nu fac altceva decat sa epuizeze si mai mult gravida. In momentul contractiei, nu iti incorda muschii fetei, ai gatului, sau ai mainilor si picioarelor. In contractie trebuie sa functioneze doar presa abdominala si muschii respiratori. Ca sa poti face asa ceva, antreneaza-te inainte de nastere sa iti contracti aceste grupe musculare in conditiile in care pe fata incerci sa iti sadesti un zambet.
Asculta-ti organismul – Daca vrei sa treci cu bine prin proba aceasta de foc care este travaliul un alt lucru simplu este sa iti cauti cea mai buna pozitie in care durerea scade, sa urmaresti atent daca mersul, statul pe o mingie, etc., au vreo influenta asupra durerii.
Asculta si de moasa – Este deosebit de important ca in tot acest timp sa urmezi ca pe un canon tot ceea ce moasa iti comunica sa faci. Ea are o experienta deosebit de vasta in acest domeniu si in consecinta te poate ajuta extraordinar de mult, atat din punct de vedere informational cat si practic..

Cum sa respiri

Ca si in atletism sau in orice alt sport care presupune un efort fizic de durata ce poate fi controlat, respiratia in timpul travaliului este cheia de bolta a succesului unei nasteri cat mai rapide si mai usoare. Respiratia eficienta are cateva roluri bine conturate in timpul travaliului:
– Ajuta fatul care va fi mai bine oxigenat pe parcursul procesului de nastere, mai ales in timpul contractiilor uterine.
– Aduce mai mult oxigen musculaturii uterine: un muschi bine oxigenat isi indeplineste mai eficient functiile fara un cost metabolic care ar conduce la aparitia stimulilor durerosi.
– Respiratia ritmica induce o stare de relaxare fizica, prin reducerea tensiunii musculare, si psihica, prin reducerea stresului si a anxietatii.
– Distrage atentia gravidei de la durerea din travaliu, aceasta trebuind sa fie concentrata asupra implementarii tehnicilor de respiratie astfel ca acorda mai putina atentie stimulilor durerosi.
– Modul ritmic de respir conduce la inscrierea travaliului intr-un sablon bine organizat, el desfasurandu-se mai eficient, mai precis si intr-o forma mult mai ritmica, intr-un timp mult mai scurt decat un travaliu lasat sa se desfasoare necoordonat.
Modalitatea in care respiri zi de zi reprezinta o oglinda a starii tale de relaxare sau de incordare. Cand te afli intr-o stare de calm ritmul respirator este de obicei lent, ritmic, fluent. Cand esti supusa unui stress respiratia devine rapida, superficiala, neregulata, chiar haotica.
Controlarea ritmului si amplitudinilor respiratiei, precum si a raportului dintre inspir si expir, reprezinta o metoda foarte eficace de a deveni constienta de starea ta astfel incat aceasta te poate ajuta sa devii relaxata. Exista numeroase tehnici de respiratie care sunt folosite in mod specific intr-o pleiada de situatii care mai de care mai diverse, de la popularul inot pana la mai putin cunoscutele practici de meditatie. O parte dintre aceste tehnici au fost adaptate pentru a ajuta femeia in timpul travaliului.
Teoria care sta la baza modalitatilor de respiratie din timpul nasterii se bazeaza pe starea de concentrare necesara femeii de a se focaliza asupra respiratiei. In timpul unei contractii intregul tau proces al gandirii este directionat de la un raspuns respirator influentat de durere (stare de tensiune, respiratie haotica sau chiar apnee (intreruperea respiratiei) temporara) catre un raspuns respirator constient, conditionat, relaxat. Precum si vorba “teoria ca teoria, dar practica ne omoara”, dezvoltarea eficienta a unui raspuns relaxat in prezenta unor stimuli durerosi poate fi obtinuta numai dupa o anumita perioada de exercitiu efectiv.
Secretul este sa iti lasi organismul sa se relaxeze cat mai mult posibil si sa incerci cat mai mult posibil sa “lucrezi” concomitent cu contractiile pe masura ce implementezi tehnicile de relaxare si respiratie. In general este bine sa stii ca nu exista un mod bun si unul gresit de a respira. Este doar o chestiune de eficienta. Tehnicile respiratorii reprezinta doar niste linii de urmarit in mare, si trebuie alese cele care ti se potrivesc cel mai bine in momentul respectiv.
Tehnici de respiratie in primul stadiu al travaliului
In fazele timpurii ale travaliului nu este necesara aplicarea anumitor tehnici respiratorii. Pentru inceput este bine a te concentra asupra respiratiei doar in momentele in care simti nevoia sa te relaxezi sau atunci cand nu mai poti sa intreprinzi nici o activitate (mers, vorbit, etc.) in timpul unei contractii. Pentru majoritatea dintre femei aceasta situatie poate dura ore intregi, cand este vorba despre un travaliu mai putin dinamic. Foloseste cea mai simpla tehnica pe care o sti, utilizand cat mai putina energie pentru a gestiona fiecare contractie. Acest lucru previne oboseala si elimina senzatia ca ai folosit deja inca din primele faze toate tehnicile pe care le ai la dispozitie, lasandu-ti sentimentul ca deti o multitudine de resurse si tehnici pentru mai tarziu in travaliu. Ritmul respirator trebuie sa fie adus in mod activ pana la un nivel confortabil, si nu trebuie sa conduca la aparitia unor siptome precum ameteala, sete de aer sau durere de cap. Inca o data trebuie sa retii ca acest ritm pe care ti-l impui nu respecta nici un sablon international, ci este al tau propriu, este cel care ti se potriveste cel mai bine. Cea mai eficienta modalitate de a respira este aceea de a efectua inspirul pe nas iar expirul in mod amplu pe gura. Intre inspir si expir este bine a intercala o pauza, nu conteaza durata ei, ea are rolul de a sublinia si mai evident faptul ca tu esti cea care impune ritmul respirator, ca tu esti cea care detine controlul deplin al acestei activitati. Aceasta atitudine mentala va conduce la marirea sigurantei de sine in timpul procesului nasterii si implicit va duce la controlarea durerii din travaliu.
Respiratia adanca – La inceputul fiecarei contractii inspira adanc pe nas, fa o pauza de la o secunda pana la cateva secunde, si apoi expira larg pe gura. Mentine acest ritm pe parcursul intregii contractii. La sfarsitul contractiei fa o ultima respiratie ampla pentru a da mai mult oxigen bebelusului. Acest tip de respiratie are mai multe beneficii: inspirul adanc furnizeaza extra oxigen atat musculaturii uterine cat si fatului, atrage atentia anturajului ca incepe o noua contractie astfel incat persoanele din jurul tau te pot sprijini in activitatea ta, si serveste ca punct de reper pentru a-ti focaliza intreaga atentie, distragandu-ti atentia de la durerea din timpul contractiei.
Respiratia lenta – Inspira lent prin nas, punandu-ti in miscare prima data presa abdominala si mai apoi umflandu-ti pieptul. Expirul se face pe gura, lent, cu busele intredeschise. Intre inspir si expir nu uita sa intercalezi o pauza. Respiratia trebuie sa fie lenta, relaxata si sa dureze cam zece secunde fiecare ciclu respirator. Acest tip de respiratie poate fi folosita pana in orice moment al travaliului, anumite femei utilizandu-l pe chiar toata durata acestuie. Daca la un anumit moment al travaliului simti ca aceasta tehnica nu te mai ajuta sa te relaxezi poti sa incepi utilizarea unei alte forme de respiratie, mai adecvata situatiei respective. Beneficiile acestui tip de respiratie constau in faptul ca iti induce o stare de relaxare si pace mentala care ajuta la eliberarea de tensiuni si de frica.
Respiratia superficiala – Inspira si expira pe gura, cu buzele relaxate si muschii fetei de asemenea relaxati, incearca chiar sa zambesti. Respiratia este superficiala si la un ritm de aproximativ trei ori mai rapid decat in cea lenta, adica o respiratie la circa trei secunde. Utilizeaza aceasta respiratie atunci cand simti ca respiratia adanca nu te mai ajuta sa te relaxezi indeajuns. Ajuta la relaxare si distrage atentia de la durere.
Respiratia mixta – Implica alternanta intre 5-6 respiratii superficiale urmate de un inspir adanc si mai apoi de un expir profund, ca un oftat. In timpul acestui expir din final induce-ti o stare de relaxare profunda, ca si cum te-ai scutura de o mare povara. Respiratia superficiala trebuie sa ti-o reglezi ca intensitate si numar in modul in care ti se potriveste cel mai bine, dar intotdeauna sa faci acelasi numar de respiratii inainte de respirul profund. Acest lucru ajuta la mentinerea unui ritm exact si iti distrage atentia de la durere. De asemenea evita aparitia hiperventilatiei. Poti sa folosesti acest tip de respiratie atunci cand respiratia superficiala nu te mai ajuta, dar in special in perioada de tranzitie.
Respiratia in tandem – Implica concentrarea asupra ritmului respirator pe care ti-l impune persoana care iti sta alaturi in travaliu (mama, tatal copilului, o prietena). Aceasta alege numarul de respiratii superficiale si ti-l indica fie verbal fie prin semne si dupa ce faci acest numar de respiratii, iti da semnalul pentru o respiratie ampla. Numarul de respiratii superficiale variaza de la un ciclu la altul, de exemplu 5 respiratii superficiale/respir profund apoi 2 respiratii superficiale/inspir profund, etc. Acest mod de respiratie este cel mai bine de folosit in faza de tranzitie sau atunci cand persoanele din anturajul tau simt ca intri intr-o oarecare panica si ca nu mai poti controla ritmul respirator. Contactul stabilit intre tine si persoana de langa tine te ajuta sa te simti si mai puternica si ca esti sprijinita pana la capat de cei dragi.
Tehnici de respiratie in al doilea stadiu al travaliului
Al doilea stadiu al travaliului reprezinta nasterea propriuzisa a copilului. Precum am amintit in sectiunea “stadiile travaliului” acesta faza este caracterizata de contractii deosebit de prelungi si dureroase, care iti pot efectiv taia respiratia. In aceasta faza este deosebit de important sa stii cum sa respiri si sa fii in acelasi timp atenta la toate indicatiile pe care ti le pot da moasa sau doctorul care te asista. In timpul expulziei este important a sti ca trebuie sa impingi numai in momentul contractiei si nu in afara ei. Intre contractii trebuie sa te relaxezi si sa eviti orice efort din partea muschilor abdominali.
Cum sa eviti sa impingi atunci cand nu este necesar – Am subliniat anterior ca este necesar sa fii atenta la indicatiile personalului specializat care te asista la nastere. In anumite momente ale fazei a doua a travaliului exista posibilitatea ca sa ti se ceara sa nu mai impingi. In aceste momente este important a-ti focaliza atentia asupra unui tip special de respiratie, care este foarte rapid, similar tipului de respiratie folosit de caini cand le este foarte cald sau ca atunci cand gafai dupa un efort intens. Unii autori recomanda sa respiri ca si cum ar trebui sa tii in aer un fulg care pluteste deasupra gurii tale. Acest tip de respiratie nu previne contractia uterina si nici nu indeparteaza senzatia imperioasa de a impinge, ci doar evita adaugarea unei forte suplimentare la cele deja angrenate in expulzie.
Cum sa respiri in timpul expulziei – In momentul cand simti ca vine contractia inspira adanc si apoi expira lent contractandu-ti muschii abdominali. Concentreaza-ti atentia ca efortul muscular sa fie in intregime sustinut de presa abdominala si nu de catre contractia muschilor fetei, contractura care iti poate da senzatia ca efortul de impingere este foarte intens si deci foarte eficient. In momentul cand contractia ajunge la apogeu inspira adanc si tine-ti respiratia cateva secunde bune, momente in care iti contracti cu toata puterea muschii abdominali concomitent cu o relaxare a muschilor fetei. Aceasta disociere canalizeaza forta contractiei numai la nivelul muschilor cu adevarat eficienti in expulzie. In perioada aceasta e recomandat sa vizualizezi cum copilul se deplaseaza prin canalul de nastere si iese afara. Dupa cele cateva secunde in care efortul de expulzie este maxim, expira pe gura fara a intrerupe contractia abdomenului, desi poti sa mai diminuezi din efort. Apoi fa un inspir si un expir adanc urmat din nou de acelasi tip de respiratie: inspir adanc/apnee cateva secunde concomitent cu contractia muschilor abdominali/expir relativ lent cu diminuarea lina a contractiei. Repeta aceasta procedura pe toata durata contractiei. Cand iese capul copilului nu trabuie sa mai impingi. De aici incolo copilul este extras de catre doctorul obstetrician…

Autor: dr. Dan Tutunaru – medic primar obstetrica ginecologie

Read More

Donarea de ovule – proceduri medicale

Procesul de donare de ovule contine doua etape. In primul rand, are loc hiperstimularea ovariana, pe parcursul careia donatoarelor li se administreaza mai multe medicamente hormonale care stimuleaza ovarele pentru a produce mai multe ovule mature in timpul unui ciclu menstrual. In cea de-a doua faza, are loc extragerea ovulelor: ovulele mature sunt colectate de la donatoare prin intermediul unei proceduri chirurgicale numita aspiratie realizata sub ghidaj ecografic transvaginal. Intregul proces ar putea dura in jur de 3 zile (cu aproximatie), fiind incetinit de testari, screening, evaluari si alte consultatii medicale.

Hiperstimularea ovariana

Femeile primesc, in general, trei clase de medicamente in timpul fazei de hiperstimulare ovariana realizata in scopul donatiei ovulelor.
Inlocuitori de antagonisti ai hormonilor care elibereaza gonadotropina
In acest stadiu, in tratamentul hormonal se utilizeaza o clasa de medicamente numita inlocuitori de antagonisti ai hormonilor care elibereaza gonadotropina. Rolul acestora este de a suprima eliberarea hormonului luteinizant (LH) de catre glanda pituitara, care in mod normal determina maturizarea ovulelor in organism. Prin acest lucru se creaza o menopauza artificiala la donatoare. Apoi medicii pot controla momentul maturarii ovulului si al ovulatiei prin administrarea de alte medicamente.
Administrarea tratamentului se face, in general, prin injectii subcutanate, zilnice, pe durata perioadei de stimulare ovariana. Donatorii sunt incurajati sa alterneze locurile in care se va face injectia pentru a evita aparitia vanatailor. Ca o alternativa la injectie, unele clinici pot prescrie un spray nazal sau administrarea unei injectii de Dupot Lupron la inceputul tratamentului.
Stimularea hormonala foliculara sau gonadotropina umana de menopauza
Dupa ce nivelul hormonilor eliberati a fost reprimat de medicamentele de la inceputul tratamentului, donatoarele vor face apoi, injectii zilnice fie cu hormon foliculostimulant (FSH) sau gonadotropina umana de menopauza (hMG). Acest lucru va incuraja dezvoltarea de foliculi ovarieni multipli, care la un moment dat vor permite medicului sa recolteze cat mai multe ovule mature.
Datorita fertilitatii ridicate, donatoarele sunt obligate sa isi intrerupa activitatea sexuala pentru a se proteja impotriva sarcinilor nedorite. Pe durata intregului proces, medicii vor analiza periodic nivelul de maturare al ovulelor prin intermediul testelor de sange si al ecografiei pelvine. Valorile si nivelul FSH sau hMG poate fi ajustat pentru ca efectele secundare sa fie cat mai reduse iar numarul de ovule disponibile pentru colectare sa fie cel preconizat. In ultimele zile ale fazei de hiperstimulare, donatoarele vor fi monitorizate zilnic prin intermediul ecografiilor si analizelor de sange.
Gonadotrofina corionica umana
In momentul in care testele indica faptul ca ovulele s-au maturizat, ovulatia este declansata printr-o singura injectie cu gonadotropina corionica umana. Extragerea ovulelor se va face la 34-36 de ore dupa aceasta injectie.

Efectele secundare ale hiperstimularii ovariene

In timp ce reactiile alergice sunt putin probabile ca urmare a utilizarii medicamentelor pentru cresterea fertilitatii, donatorii pot experimenta simptome de genul:
– tensiune si umflare in zona abdominala;
– senzatie de presiune in zona ovarelor;
– uscaciune vaginala;
– bufeuri;
– echimoze la locul injectarii;
– modificari de dispozitie.
Daca donatorii nu intrerup contactele sexuale, poate interveni si sarcina nedorita.
Un risc mai putin intalnit este sindromul de hiperstimulare ovariana, o complicatie serioasa, caracterizata prin acumulare de fluide la nivelul toracelui si abdomenului, formatiuni chistice care pot provoca leziuni permanente sau chiar deces. In functie de medicamentele utilizate, aceasta afectiune se poate manifesta la 1-10% dintre donatoare, desi studiile arata o incidenta mai mica a conditiei. In acest caz, manifestarile sunt: deshidratare, tulburari de coagulare a sangelui si leziuni renale.
La mai putin de 1% medicamentele pot provoca torsiune de ovar, situatie care apare in cazul unui ovar rasucit la care, este intrerupta alimentarea cu sange, ca urmare a stimularii hormonale. Chirurgie este necesara pentru remedierea problemei, iar uneori se impune chiar extirparea ovarului. In plus, unele studii sugereaza ca, clomifenul, unul din medicamentele folosite uneori in timpul hiperstimularii poate creste sansele unei femei de a dezvolta la un moment dat, cancer ovarian. Cu toate acestea, riscul este valabil mai ales in cazul femeilor care urmeaza tratamentul cu acest medicament, cel putin un an. De asemenea, s-a demonstrat ca administrarea medicamentului Lupron poate agrava tumorile existente deja, ale glandei pituitare si ca ar putea fi una dintre cauzele accidentului vascular cerebral.
Totusi, complicatiile grave sunt rare. Majoritatea donatoarelor vor manifesta durere acceptabila si usoare reactii adverse, ca urmare a procedurilor. Ca urmare a unui sondaj, mai mult de jumatate dintre donatoarele de ovule intervievate, au specificat ca efectele fizice ale medicamentelor de stimulare ovariana, injectiile si tehnica de colectare a ovulelor au reprezentat partile neplacute ale procedeului de donare de ovule.

Prelevarea ovulelor

Ovulele sunt recoltate de la donatoare prin aspiratie sub ghidaj ecografic, o procedura chirurgicala efectuata in urma unei anestezii locale. Prin intermediul unui tub atasat la un ecograf cu ultrasunete, medicul va aspira cu ajutorul unui ac, fiecare ovar si va colecta ovarele mature din foliculi. Pentru a preveni greata din timpul procedurii se poate recomanda administrarea de prometazina orala.
Dupa ce ovulele sunt prelevate, donatoarele vor mai ramane in clinica aproximativ 2 ore pentru a preintampina la timp eventualele complicatii, iar apoi recuperarea se va face la domiciliu. Va fi prescris un antibiotic pentru prevenirea infectiei, iar dupa aproximativ o saptamana se va face un examen clinic si o ecografie.

Efectele secundare in urma recoltarii ovulelor

Deoarece extragerea ovulelor implica o interventie chirurgicala, structura organelor poate fi, ocazional, afectata.
Pot aparea complicatii la nivelul vezicii urinare, uterului, intestinului gros, sistemului circulator sau la nivelul pelvisului, la aproximativ un caz dintr-o mie. Intrucat procedura se realizeaza sub anestezie locala, disconfortul determinat de colectarea ovulelor este moderat. Riscurile in urma interventiei, includ traumatisme acute ale ovarului, infectie, infertilitate, sangerare vaginala, rani.
In plus, pot exista si reactii adverse ale anesteziei, dar acestea sunt destul de rar intalnite, mai ales la femeile sanatoase. In urma unui studiu realizat pe un lot de 674 de femei care au donat ovule, doar 1.5% au necesitat spitalizare in urma complicatiilor rezultate in urma acestei proceduri chirurgicale.

Read More