Boala inflamatorie pelvină (BIP)

Boala inflamatorie pelvină (BIP) reprezintă denumirea generică pentru infecţiile tractului genital feminin situate în partea supracervicală: uter, trompe, ovare, peritoneul pelvin, fiindconsecinţa unei infecţii bacteriene la nivelul vaginului şi colului uterin, care se răspândeşte la organele genitale interne. Boala inflamatorie pelvină poate fi declanşată de agenţii infecţioşi prezenţi în flora normală vaginală şi endocervicale (streptococ grup B, stafilococi, anaerobi, E. coli) sau de cei care transmit boli sexuale (Chlamidia trachomatis, Neisseria gonorrhoeae, Ureaplasma urealiticum). Infecţiile ajung în peritoneu prin flora vaginală, endometru şi mucoasa salpingeală.

 

Simptome

 

Factorii care pot declanşa boala inflamatorie pelvină sunt: igienă necorepunzătoare, îmbrăcăminte strâmtă, tampoane vaginale nesterile, modificări trofice ale epiteliilor tractului vaginal ca urmare a carenţei estrogenice, parteneri sexuali multipli, manevrele endouterine (inserţia de sterilet fără respectarea indicaţiilor, avortul terapeutic sau provocat, biopsia endocervicală şi de endometru, histeroscopia, celioscopia, crioterapia, electrocauterizarea unei cervicite), diabet, metode de contracepţie (montarea unui dispozitiv intrauterin sau steril), administrarea de citostatice sau imunosupresoare prin afectarea capaciăţii de apărare.

Simptomelebolii inflamatorii pelvine sunt: durere lombară, în abdomen şi pelvis, secreţii vaginale abundente, cu miros neplăcut, menstruaţie neregulată, durere în timpul contactului sexual (dispareunie), febră, oboseală, diaree, stări de vomă, micţiune dureroasă,  lipotimie (leşin), dacă infecţia atinge şi mucoasa uterină (endometru), pot apărea sângerări între menstrele normale, constipaţie, balonarea abdomenului prin acumularea de gaze etc.

 

Tratament

 

Tratamentul bolii inflamatorii pelvine (BIP) constă, în principal, în administrarea de antibiotice, analgezice, antiinflamatorii, medicamente împotriva durerii abdominale, antialgice şi repaus la pat, evitarea frigului, umezelii. Se recomandă evitarea raporturilor sexuale până la terminarea tratamentului şi dispariţia infecţiei şi tratarea ambelor parteneri pentru ca boala să nu se răspândească sau pentru a nu exista riscul de recidivă. Folosirea contraceptivelor orale oferă o protecţie indirectă împotriva apariţiei BIP  pentru că determină crearea unui mucus cervical mai gros, astfel încât bacteriile nu pot ajunge cu usurinţă la tractul genital superior. Tratamentul chirurgical în cazul bolii inflamatorii pelvine se recomandă formelor rezistente şi recidivante la tratament medical, formelor dureroase sau pseudotumorale, iar pentru femeile care doresc copii se recurge la tehnici de microchirurgie (salpingoliză, fimbrioliză, salpingostomii, rezecţii segmentare urmate de anastomoze tubare termino-terminale). Netratată, boala inflamatorie pelvină poate cauza o serie de complicaţii, precum sarcina extrauterină, infertilitate, formarea de ţesut cicatricial la nivelul trompelor uterine şi a altor organe pelvine poate provoca durere, ce apar în special în timpul raporturilor sexuale, activităţilor fizice sau a ovulaţiei.