Bolile cu transmitere sexuală pot afecta grav nou-născutul (II)

Bolile cu transmitere sexuală ale mamei pot afecta grav sănătatea micuţului, fiindu-i transmise ori în timpul sarcinii, ori în timpul naşterii ori după naştere. Pentru a preveni efectele nedorite asupra sarcinii, femeia trebuie să respecte controalele prenatale periodice şi să menţină o relaţie strânsă cu medicul în timpul sarcinii. Bolile cu transmitere sexuală, cum sunt chlamydia, gonoreea sau sifilisul pot fi tratate chiar şi în timpul sarcinii cu antibiotice, dar numai la recomandarea medicului.

 

O boală cu transmitere sexuală este gonoreea - o infecţie cu o transmisibilitate ridicată, periculoasă prin consecinţe, cu atât mai mult cu cât este o afecţiune lipsită de simptome. Gravida cu gonoree netratată prezintă un risc crescut de avort, naştere prematură sau rupere prematură a „apei”. Gonoreea se transmite noului-născut în timpul naşterii, infectarea duce la orbire, infecţii articulare sau infecţii sangvine care pot fi fatale. Prin administrarea unui antibiotic nou-născutului după naştere se previn infecţiile oculare severe. Gonoreeea la gravidă trebuie tratată imediat după diagnosticare pentru a se reduce riscul apariţiei problemelor de sănătate la bebeluş.

 

O altă boală gravă cu transmitere sexuală este herpesul genital provocat de virusul herpes simplex. Herpesul genital este o boală incurabilă, singurul lucru ce poate fi făcut este să se acţioneze asupra efectelor. La 45 la sută din cazuri, herpesul afecteaza pielea, ochii sau gura bebeluşului. Micuţul poate avea leziuni la naştere sau acestea apar după trei sau patru săptămâni de viaţă. Tratat prompt bebeluşul va fi bine, peste 90 % din bebeluşii care au aceasta forma de herpes se dezvoltă normal, deşi există cazuri cu erupţii recurente grave sau probleme pe termen lung. Dacă nu este tratat prompt, bebeluşul poate dezvolta forme mai grave de herpes. Herpesul genital se transmite la prin placentă sau la naştere noului-născut şi poate afecta grav organismul acestuia. La 30% din nou-născuţi cu herpes, este afectat sistemul nervos central. Acest lucru se vede la circa 2-3 săptămâni prin simptome de iritabilitate, febră, letargie, slabă alimentaţie sau crize. Aproximativ 25% din nou-născuţi fac ceea ce se numeşte herpes diseminat- afectează multe organe- plămânii şi ficatul. Ambele forme de herpes sunt foarte grave, din nefericire chiar cu tratament mulţi mor, iar supravieţuitorii au probleme grave şi de dezvoltare pe termen lung.

 

 În topul bolilor cu transmitere sexuală se află Chlamydia- cea mai răspândită afecţiune în rândul adulţilor. Infecţia se transmite de la mamă la făt şi nu prezintă niciun fel de simptome. Transmiterea infecţiei la nou-născut se face în timpul naşterii. În timpul sarcinii, infecţia cu Chlamydia poate avea o acţiune nefastă asupra dezvoltării sarcinii sau asupra nou-născutului. Chlamydia poate cauza avortul spontan, naştere prematură, ruptura prematură de membrane. Efectele infecţiei se observă asupra nou-născut în momentul naşterii- în 20-50% din cazuri fătul prezinta conjunctivite în primele 2 luni, în 10-20% din cazuri la 3-4 luni dupa naştere prezintă pneumonie. De asemenea, infecţia cu Chlamydia determină la făt otită medie.